În timp ce mass-media este obligată prin lege să respecte anumite principii care ar putea afecta emoțional minorii, anunțând, în funcție de conținut, de la ce vârstă se pot uita la unele programe TV, statul a scăpat din vedere alte tipuri de programe, aparent educaționale. Mai mult, le și finanțează, fără se le verifice, iar mai mulți părinți au sesizat autoritățile în legătură cu conținutul sexual explicit din unele asemenea programe pentru copii din clasele primare. Psihologii atrag atenția asupra faptului că minorii pot fi grav afectați de derapajele din sistemul de Educație, însă mai este și o problemă juridică, de încălcare a drepturilor copilului.
Mai mulți părinți au alertat autoritățile, în ultimele luni, spunând că unele programe educaționale în care au avut încredere s-au transformat în propagandă pentru LGBT și jocuri cu conținut sexual explicit, pentru copii din clasele I-IV. Mai mult, într-o tabără organizată în județul Covasna, “trainerii” aduși pentru a le explica problemele apartenenței de gen micuților au fost fete de 14 ani, nicidecum psihologi sau pedagogi care să-și poată asuma responsabilitatea pentru programul educațional. Situația educației nonformale, mai ales pentru elevii din clasele primare și din gimnaziu, pare scăpată de sub controlul autorităților statului, respectiv școală, inspectorate școlare și Ministerul Educației, tocmai pentru că asociațiile nonprofit pot oricând să facă parteneriate cu instituțiile, fără să existe și posibilitatea de a verifica ce tip de conținut au programele la care vor participa elevii.
O falsă problemă a societății
Fie că sunt oferite gratuit sau plătite din bani publici, aceste programe educaționale ridică semne de întrebare în legătură cu viitorul generațiilor care participă la traininguri de acest fel. Cei care promovează nevoia acestor programe educaționale aduc în prim plan lipsa de toleranță față de minoritățile sexuale, numai că realitatea îi contrazice, deoarece țara noastră nu s-a confruntat cu agresiuni împotriva celor care au alte opțiuni secuale decât cele considerate firești. Excepție fac doar marșurile LGBT, unde există conflicte în orice țară în care se organizează, iar în România sunt printre cele mai lipsite de incidente grave. „Proiectul (Strategia pentru Educație – n.r.) care a stârnit scandal a fost retras de pe siteul Ministerul Educației, dar alte lucruri deja se întâmplă. Nu este posibil ca niște copile de 14 ani să stea de vorbă cu alți copii, să le explice de ce este bună diversitatea sexuală, iar ONG-urile care aduc aceste programe să fie finanțate din banii statului, așa cum s-a întâmplat într-o tabără din Covasna. Din punct de vedere psihologic, în acest fel i se ia copilului posibilitatea de a alege, pentru că i se inoculează anumite idei. Nu înțeleg de ce se fac toate aceste lucruri la noi în țară, deși nu există o reală problemă legată de homosexualitate. Ba chiar suntem foarte toleranți. Exista o problemă până în 1989, când homosexualii erau urmăriți de miliție, dar tocmai pentru că existau foarte multe victime din rândul lor. Ei erau vânați de foștii deținuți, erau tâlhăriți și chiar uciși. Și după 1990 au foat multe astfel de cazuri, în care ei au fost victime, iar cel mai cunoscut este cazul Mihalea”, a explicat, pentru Jurnalul, psihologul criminalist Tudorel Butoi.
Minori sunt considerați copiii și tinerii care nu au împlinit 18 ani, iar legislația din România îi protejează, inclusiv de emisiunile TV care au conținut sexual. Nu același lucru se întâmplă și în cazul unor programe educaționale imposibil de controlat de către autorități.
De ce se simte această nevoie în societatea românească, din moment ce respectă drepturile și libertățile persoanei, inclusiv cele legate de secualitate? Noi nu avem o problemă reală cu minoritățile sexuale în România. Probabil sunt ONG-uri care caută să mai facă rost de bani din astfel de activități.
Tudorel Butoi, psiholog criminalist