Luna mai aduce cu sine parfumul puternic și dulce al florilor de salcâm, care te cuceresc de îndată cu mireasma lor îmbietoare. Inflorescențele albe au proprietăţi terapeutice şi pot vindeca boli din cele mai diverse.
Cunoscut sub denumirea ştiinţifică de Robinia pseudoacacia, salcâmul este originar din America de Nord, de unde s-a răspândit în toată Europa şi Asia. În România, el creşte în zonele de câmpie şi de deal. Florile se recoltează în scopuri medicinale, pe vreme însorită. Se ţin la umbră, pentru a se usca în încăperi bine aerisite sau în poduri. Ele conţin uleiuri esenţiale, vitamine şi săruri minerale. Administrate sub formă de infuzie, ulei esenţial, pulbere sau decoct, florile au proprietăţi antitusive, antiseptice şi antinevralgice.
Calmează tusea
Datorită conținutului său de ulei volatil, floarea de salcâm este un remediu eficient împotriva tusei. Infuzia, preparată dintr-un pumn de flori uscate la un litru de apă fiartă și consumată la o temperatură nu foarte ridicată, calmează crizele de tuse convulsivă. La fel de bună este și mierea de salcâm, care are rol antiseptic şi poate fi folosită în combinaţie cu ceaiul călduț.
Alină arsurile gastrice
............................