Statul evreu a escaladat la cote maxime conflictul cu gruparea pro-iraniană, după ce, la 17 septembrie, și-a extins obiectivele de război din Gaza, incluzând frontul nordic cu Hezbollah.
În ziua următoare, mii de pagere utilizate de membrii organizației șiite au explodat simultan, iar walkie-talkie-urile lor au fost vizate la o distanță de 24 de ore.
Israelul a declanșat ulterior un atac aerian devastator, care a ucis mai mulți comandanți Hezbollah și a provocat cel mai mare număr de victime în Liban din ultimele aproape două decenii.
Apoi, vinerea trecută, Israelul a lovit cartierul general al Hezbollah din suburbiile sudice ale Beirutului, ucigându-l pe liderul grupării, Hassan Nasrallah, aflat de 32 de ani la conducerea milițiilor șiite.
Cât de grav a fost lovită gruparea pro-iraniană
Armata israeliană susține că lanțul de comandă al grupării „a fost aproape complet dezmembrat”, după ce a ucis, săptămâna trecută, o serie de oficiali de rang înalt ai Hezbollah.
„Hezbollah a primit cea mai mare lovitură la adresa infrastructurii sale militare de la înființarea ei. Pe lângă pierderea depozitelor de arme și a instalațiilor, gruparea și-a pierdut majoritatea comandanților de rang înalt, iar rețeaua sa de comunicații este distrusă.”, a confirmat, la rândul ei, Hanin Ghaddar, autoare a cărții „Hezbollahland” și expertă principală la „Washington Institute”, grup de reflecție american, axat pe politica externă a SUA în Orientul Apropiat.
Cu toate acestea, în pofida pierderilor înregistrate, gruparea are încă o serie de comandanți calificați și multe dintre cele mai puternice active ale sale, inclusiv rachete ghidate cu precizie și rachete cu rază lungă de acțiune, care ar putea provoca daune semnificative infrastructurii militare și civile a Israelului, a adăugat Ghaddar. Ea a precizat că majoritatea acestor rachete nu au fost încă lansate.
De când Israelul și-a intensificat campania, Hezbollah „a dovedit că a fost capabilă să absoarbă șocul și să-și revină, lovind puternic în nordul Israelului, timp de câteva zile”, a spus Amal Saad, expertă în probleme legate de Hezbollah și profesor de politică și relații internaționale la Universitatea Cardiff din Țara Galilor, citată de CNN.
Miercurea trecută, Israelul a interceptat o rachetă balistică lansată de Hezbollah în apropiere de Tel Aviv, într-un atac fără precedent, care a ajuns în inima comercială a țării. Gruparea șiită a anunțat că a vizat sediul Agenției israeliene de Informații.
Deși este puțin probabil ca asasinarea lui Nasrallah să perturbe continuitatea operațională a mișcării, aceasta duce „în mod evident la o demoralizare masivă în rândul susținătorilor Hezbollah și la o teroare absolută, care va paraliza temporar insurgenții obișnuiți” din cadrul mișcării, a mai spus Saad.
„Acest lucru nu înseamnă că organizația este paralizată. Hezbollah este o organizație care a fost construită pentru a absorbi aceste tipuri de șocuri (...) este construită pentru a fi rezistentă și a rezista mai mult decât liderii individuali!”, a adăugat ea.
Puțini candidați la conducerea Hezbollah pot egala popularitatea lui Nasrallah, a precizat Hanin Ghaddar, deoarece acesta este strâns asociat cu „zilele de aur” ale grupării, inclusiv cu sfârșitul ocupației Israelului din sudul Libanului, în 2000, și cu războiul israeliano-libanez din 2006, ambele fiind considerate victorii majore pentru mișcarea șiită pro-iraniană.
În cazul în care conducerea grupării ar fi cu adevărat dezmembrată și coordonarea dintre Iran și Hezbollah ar fi întreruptă, această situație ar putea determina Corpul Gardienilor Revoluției Islamice din Iran să preia conducerea, consideră Ghaddar.
„Iranienii vor trebui să găsească o modalitate de a face acest lucru singuri. Nu este însă o opțiune ușoară, deoarece ei vor deveni ținte și, în plus, nu înțeleg Libanul”, a mai afirmat Ghaddar.
Când și de ce ar interveni Iranul
Înainte de uciderea lui Nasrallah, linia oficială a Iranului a fost că organizația Hezbollah este capabilă să se apere singură, chiar dacă liderul suprem al Republicii Islamice, ayatollahul Ali Khamenei, a recunoscut, săptămâna trecută, că uciderea de către Israel a conducătorilor grupării „reprezintă, cu siguranță, o pierdere”.
Cu toate acestea, în urma atacului aerian de vineri, Ambasada Iranului în Liban a dat de înțeles că raționamentul Teheranului s-ar putea schimba după ultimele evenimente.
„Nu există nicio îndoială că această crimă reprobabilă și acest comportament nesăbuit constituie o escaladare gravă, care modifică regulile jocului, iar autorul ei va fi pedepsit în mod corespunzător”, a transmis ambasada, pe rețeaua X.
Raționamentul Iranului de a evita implicarea în conflict ar putea să nu mai fie valabil, a afirmat imediat și Trita Parsi, vicepreședinte executiv al grupului american de reflecție „Quincy Institute”, din Washington DC.
„Dacă devine clar pentru Iran că, de fapt, Hezbollah nu se poate apăra în fața bombardamentelor din Beirut, în special după ce Nasrallah însuși a fost ucis, atunci justificarea iraniană pentru a rămâne în afara războiului s-a prăbușit!”, a spus Parsi.
„În acel moment, credibilitatea Iranului în rândul restului partenerilor săi din axa grupărilor militante regionale ar risca să se prăbușească, dacă Teheranul nu reacționează!”, a adăugat el, citat, la rândul lui, de CNN.
Iranul este probabil „îngrozit de eficacitatea și eficiența” atacurilor Israelului, dar, în ciuda faptului că a fost vizată conducerea la vârf a Hezbollah, ar putea crede în continuare că gruparea se poate apăra singură și poate dicta termenii unei eventuale încetări a focului, ceea ce ar ajuta organizația să se redreseze, este de părere, pe de altă parte, Farzin Nadimi, expert principal la „Washington Institute”.
Cel mai probabil, Teheranul ajută deja Hezbollah să își reconstruiască structura de comandă militară și oferă consiliere tactică și operațională conducerii sale, a mai spus el.
Cu toate acestea, dacă gruparea se apropie de colaps, aceasta ar putea „determina o intervenție iraniană mai asertivă”, eventual sub forma unor atacuri cu rachete și drone, așa cum s-a întâmplat în aprilie, atunci când Iranul a dat vina pe Israel pentru atacarea clădirii sale diplomatice din Damasc.
Nadimi a mai afirmat că, deși un atac mai amplu este puțin probabil, acesta nu este complet exclus.
Teheranul - „veriga cea mai slabă”
Amal Saad este de părere că o intervenție a Teheranului ar atrage probabil Statele Unite în război, menționând că Iranul este „veriga cea mai slabă” în conflict.
„E singurul membru al Axei care este un stat real. Toți ceilalți sunt actori non-statali sau cvasi-statali. Prin urmare, Iranul are cel mai mult de pierdut dacă participă”, a spus experta în probleme legate de Hezbollah, de la Universitatea Cardiff din Țara Galilor.
„Iranul este o forță armată convențională și, probabil, nu s-ar descurca nici pe departe la fel de bine ca Hezbollah într-un război, deoarece este o infrastructură militară complet diferită. Hezbollah își cunoaște terenul și adversarul mai bine decât oricine altcineva!”, a mai spus ea.
Hezbollah, grupare vitală pentru iranieni
Încă de la înființarea ei, în urmă cu 42 de ani, organizația militantă libaneză a fost „bijuteria coroanei” din așa-numita „Axă de Rezistență a Teheranului”, un grup de miliții islamiste, în majoritate șiite, aliate cu Iranul, care acoperă Irakul, Siria, Libanul, Gaza și Yemenul, oferind Teheranului profunzime strategică împotriva adversarilor săi.
Ca stat nearab șiit, Iranul se consideră „singur din punct de vedere strategic” în Orientul Mijlociu și, prin urmare, îi vede pe șiiții din regiunea dominată de sunniți „drept cei mai apropiați aliați naturali”, remarcă Trita Parsi.
„Din perspectiva Teheranului, Hezbollah este un element central al Axei, datorită capacităților și disciplinei sale, poziționării sale geografice și apropierii sale ideologice și politice de Republica Islamică Iran. Distrugerea Hezbollah nu este în cărți în evaluarea mea, dar, dacă ar avea loc, aceasta ar fi o lovitură existențială pentru Axă”, a adăugat el.
Gruparea este esențială „pentru a menține o componentă militară puternică la granițele nordice ale Israelului și pentru a pune presiune pe Israel”, a precizat și Farzim Nadimi.
„Din această perspectivă este importantă menținerea Hezbollah ca un actor și un aliat viabil și rezistent. Iranul a conceput Hezbollah cu gândul la rezistență și crede că gruparea poate încasa mult mai multe lovituri înainte ca Teheranul să se simtă obligat să intervină direct”, a adăugat el.
Deschidere spre Occident
Iranul are însă în vedere și considerente de ordin intern. Escaladarea tensiunilor dintre Hezbollah și Israel vine într-un moment delicat pentru noul președinte reformist al Iranului, care a făcut campanie pentru îmbunătățirea relațiilor externe, în încercarea de a scoate Teheranul din izolarea internațională ce i-a paralizat economia.
Chiar săptămâna aceasta, președintele Masoud Pezeshkian a declarat la Organizația Națiunilor Unite că țara lui este pregătită să discute cu Occidentul în privința controversatului său program nuclear.
Acesta l-a numit în funcția de vicepreședinte pe Mohammad Javad Zarif, diplomat experimentat, cu studii în SUA, care a devenit imaginea acordului nuclear din 2015 al Iranului cu puterile mondiale, abandonat de administrația fostului președinte american, Donald Trump, în 2018.
Din această perspectivă, atacurile Hamas asupra Israelului, din 7 octombrie 2023, și escaladarea ulterioară a tensiunilor dintre statul evreu și Hezbollah au fost extrem de prost sincronizate pentru Teheran.
Acasă, Pezeshkian trebuie să facă o echilibristică dificilă între electoratul său reformist, care favorizează detensionarea relațiilor cu Occidentul, și elementele de linie dură din cadrul regimului, care doresc o demonstrație de forță împotriva Israelului.
Lunea trecută, în ziua în care aproape 500 de libanezi au fost uciși în atacuri aeriene israeliene, Pezeshkian a declarat la New York că Iranul este pregătit să „depună armele, dacă Israelul face același lucru”.
Remarca sa a stârnit reacții violente din partea susținătorilor liniei dure de acasă, care au considerat-o un gest de slăbiciune în fața „inamicului”.
Declarația sa, împreună cu oferta de reconciliere cu Occidentul din discursul susținut în fața Adunării Generale a ONU în ziua următoare, au atras, de asemenea, critici ale unor instituții mass-media din Liban.
Având în vedere nemulțumirea profundă a unei mari părți a publicului iranian față de actualul regim de la Teheran, prioritatea lui Pezeshkian pare a fi, în acest moment, reconcilierea națională.
Cu toate acestea, dacă gruparea Hezbollah este serios amenințată, Teheranul ar putea ajunge la concluzia că războiul nu mai poate fi evitat și, prin urmare, este mai bine să răspundă înainte ca milițiile șiite pro-iraniene din Liban să fie pe punctul de a fi anihilate total.
Evitarea „capcanei israeliene”?
Întrebat săptămâna trecută dacă Iranul ar lua în considerare posibilitatea de a interveni în conflictul dintre Israel și Hezbollah, vicepreședintele iranian pentru Afaceri Strategice, Mohammad Javad Zarif, a declarat că Teheranul se ferește să cadă în „capcana Israelului”, care, în opinia sa, vizează extinderea ostilităților, prin atragerea altor părți în conflict, inclusiv a SUA.
El a spus că, atât Iranul, cât și Hezbollah au dat dovadă de reținere în fața atacurilor statului evreu, „dar acum israelienii depășesc limita, după părerea mea, și există toate perspectivele ca războiul să devină tot mai greu de stăpânit”.
Gruparea Hezbollah a fost capabilă să se apere, a adăugat el, dar comunitatea internațională trebuie să intervină înainte ca situația să „scape de sub control”.
Iranul nu a pus încă în aplicare răzbunarea pe care a promis-o Israelului după asasinarea liderului politic al Hamas, Ismail Haniyeh, la Teheran, în luna iulie.
Cu toate acestea, săptămâna trecută, ministrul de Externe, Abbas Araghchi, a avertizat că țara sa nu va rămâne „indiferentă”, dacă în Liban va izbucni un război la scară largă între Israel și Hezbollah.