Cedăm cuvântul Ancuței Coman-Boldișteanu, psihoterapeută și autoare a studiului „Emoții în farfurie” (Editura Trei, 2023): „Până nu de mult, era o rușine să avem emoții considerate negative. Așa că nu se discuta despre asta. Le puneam sub preș sau le ascundeam sub un zâmbet de suprafață. Să dăm bine pe micul ecran al vieții. Însă ce ascundem sub preș crește. Iar la un moment dat ajungem să ne împiedicăm de ce am strâns acolo. Asta ne va pune în genunchi sau direct pe burtă. Ne va face să fim și mai supărați pe noi pentru că am picat, pentru că nu am putut să ne menținem starea pozitivă. Și apoi ne minunăm cum de somatizăm tot felul de emoții, cum de oameni văzuți ca fiind liniștiți ajung să fie violenți, imprevizibili. Cum de colegul care nu scoate o vorbă ajunge să rupă tastatura în două într-o fracțiune de secundă. Zâmbetele forțate ascund depresii, anxietate, răni adânci”.
Acceptarea, investiție pe termen lung
Despre cealaltă „jumătate” (a emoțiilor): „Și persoanele care sunt optimiste sau au o atitudine pozitivă trec prin zile proaste și nu e nimic greșit să își trăiască acele emoții (ceea ce nu înseamnă a da curs oricăror reacții sau impulsuri de moment care pot veni din acele emoții). Să accepți situațiile care te înfurie și care te fac să plângi înseamnă să investești în sănătatea ta emoțională pe termen lung. Da, da, exact așa. Când trăim o emoție în mod sănătos, investim în sănătatea psihică. E ușor? Nu e. Merită? Cu siguranță”.
Scurt istoric
Dar ce sunt, concret, emoțiile? Pentru a le înțelege trebuie mai întâi să le cunoaștem, nu? Ancuța Coman-Boldișteanu: „De-a lungul timpului, oamenii au dezvoltat multe teorii despre ele și le-a fost dificil să se pună de acord legat de o definiție clară a lor. În secolul al XVII-lea a fost folosit pentru prima oară termenul emotion în limba engleză, adică emoție, pentru a descrie un disconfort fizic. În Dicționarul explicativ al limbii române o găsim definită ca fiind o reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, adesea însoțită de modificări în starea și funcționarea organismului”.
Decodificate de creier, trăite de corp
Care este însă părerea specialistului, a psihiatrului care lucrează zi de zi cu emoțiile oamenilor? „Emoțiile - a reluat Ancuța Coman-Boldișteanu - sunt decodificate de creier și trăite, simțite în corp. Un mesaj aliniat despre emoții, al minții și al corpului, ar suna cam așa: Sunt trist (emoție decodificată) și simt parcă o pătură de plumb pe umeri (senzația dată de emoție în corp). Emoțiile activează mai multe zone ale creierului nostru și implică schimbări la nivelul ritmului cardiac, respirator, digestiv, sanguin și cutanat. Prea tehnic?” Dimpotrivă.
Înăuntru, în exterior
În completare, opinia unei alte experte, Babette Rothschild (2020): „Emoțiile, deși interpretate și denumite de către intelect, sunt în mod integral o experiență a corpului. Modul în care fiecare emoție arată din exteriorul corpului, în expresia facială și în postură, o comunică celorlalți din mediul nostru înconjurător. Modul în care o emoție este simțită în interiorul corpului, o comunică propriei persoane. Într-o mare măsură, fiecare emoție este rezultatul interacțiunii dintre sistemele nervoase senzorial, autonom și somatic și este interpretată la nivelul cortexului creierului”.
Emoții primare, emoții secundare
De-a lungul timpului, oamenii de știință au considerat că omul poate experimenta de la 27 până la 34.000 de emoții. Fascinant, nu? „Cu toate acestea - a urmat psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu -, majoritatea a căzut de acord că, la baza lor, oricare le-ar fi numărul, se află câteva emoții, considerate ca fiind cele de bază (emoții primare): teamă, furie, tristețe, bucurie, dezgust și surpriză. Restul sunt nuanțe sau emoții secundare care emerg din cele primare”. Așadar, doar șase emoții ne dictează viața? „Exact! Oricât de fascinant și tentant ar fi să ne gândim la ele ca la niște curiozități ale oamenilor de știință, este important să ne reamintim să ele nu sunt niște ceva-uri studiate în laboratoare, ci sunt reacții care au loc în interiorul nostru. Care ne afectează sau ne îmbunătățesc modul în care trăim, decidem, greșim, iubim. Este necesar să învățăm să le recunoaștem, să le acceptăm și să stăm cu ele și cu ceea ce ne aduc, fără să ne afundăm în intensitatea lor”.
Omul poate experimenta de la 27 până la 34.000 de emoții!
În secolul al XVII-lea a fost folosit pentru prima oară termenul emotion în limba engleză, adică emoție, pentru a descrie un disconfort fizic.