"Noi nu am emis facturi până ce n-am înțeles, cum ne-am priceput noi, prevederile legislației. Reamintesc că Ordonanța 130, ordonanța trenuleț, spunea, la 17 decembrie - dacă nu se adoptă de urgență această ordonanță, nu se va putea aplica corect Ordonanța 118 și Legea 259. Deci este scris în Nota de fundamentare. Ne-a costat 134 de om/zile de consultanți, care să reprogrameze sistemul de gestiune a relațiilor cu clienții și sistemul de facturare. După care singuri ne-am prins că undeva am greșit. Ordonanța spune - la 149 de kW/oră compensația maximă de plătit este 149 de kW/oră ori 0,291 lei. După ce am emis facturile, am spus - stai puțin. Compensația asta maximă trebuie majorată cu tva. Și singuri am ștornat facturile pentru a respecta drepturile clienților și a aplica facturarea după cum ne-am priceput noi.
De la bugetul de stat nu s-a virat niciun leu către furnizori până în prezent. Metoda după care se calculează suma pe care trebuie să o primească furnizorii în mecanismul de plafonare nu este clară nici astăzi", explică reprezentantul Enel, la Conferința Națională "Reconectarea încrederii între consumatori, instituții și operatori - ieșirea din criza facturilor" organizată de Antena 3 și Jurnalul.
Totodată, Enel explică ce presupune o factură, lanțul de plăți între furnizor, distribuitor, stat, precum și pierderile din rețele.
"Vă fac un calcul simplu, rotunjit. Fiind furnizor, emit o factură de 119 lei. El plătește 60 de lei în piața angro de electricitate, 10 lei către operatorul de transport, 20 de lei către operatorul de distribuție, 19 lei la stat, ca tva, și îi rămân 10 lei din care 5 lei este factura și, în final, el rămâne cu 2 lei. Acum s-ar putea să rămână cu -2 lei. Pe ansamblu, pentru acei 2 lei, el plătește în avans 109 lei și își ia urări de bine pentru 119 lei. După care a intervenit acest mecanism, care a spus nu factura 119, facturează 72 și o să-ți dau eu vreo 32 pe compensare iar pe partea de plafonare calculâm, vedem dacă recunoaștem acel mecanism. Deci, de la 1 noiembire încoace, ce sprijin a fost acordat utilizatorilor, consumatorilor, trunchiat, incomplet, a fost din banii furnizorilor. Mergem mai departe. Distribuitorul trebuie să primească 20 de lei. Acești 20 de lei se împărțeau în mod uzual în 7 lei pentru investiții, 7 lei pentru operare și mentenanță, 7 lei pentru achiziția de energie din piața angro pentru acoperirea consumului tehnologic. În acest moment, operatorul de distribuție trebuie să plătească 21 de lei pe piața angro pentru a plăti consumul propriu tehnologic.
Și aici trebuie să mai demontăm un mit. La momentul privatizării, rețelele de distribuție aveau 15-18% pierdere. La ora actuală, ele au ajuns la 8,5-9%. Nu există rețea care să nu piardă energie. La curgerea curentului prin rețea, rețeau se încălzește, căldura se duce în afară și, dacă de la generator au plecat 100 MW/oră, în rețeau de distribuție intră 98 și la clientul final ajung 90. Asta este realitatea fizică. Așa funcționeaă rețelele. În aceste condiții, noi am atras atenția că, dacă nivelul de cheltuieli pentru pierderi depășește bugetul societății, recunoscut prin venituri reglementate stabilite de Autoritate, avem o mare problemă financiară și ne apropiem de incapacitate de plată. Totuși operăm infrastructură critică.
Și încercăm să discutăm și cu băncile dar atrag atenția că, la ora actuală, există o anumită normă de prudențialitate a băncilor. Ele nu pot să pună toți banii de care dispun către un singur sector. Sectorul energetic. Și în condițiile în care furnizorii s-au dus și au spus dați-mi capital de lucru, ca să rezist până voi primi de la buget. În condițiile în care și distribuitorii vin și spun, dați-mi un capital de lucru până reușesc să conving pe cineva să mărească tarife, să-mi dea o injecție de la buget, am nevoie de bani. Și sistemul bancare spune - îmi pare rău dar pentru sectorul energetic nu mai am bani. Ne apropiem de acest moment.
Și atunci, următorul recurs ar fi la acționari, care sunt niște oameni care și-au investit fondul de pensie în niște fonduri care au decis să investească într-o anumită companie. Și acum li se spune - știi, rentabilitatea acțiunilor tale va suferi. Și întreabă - bine ,dar cum recuperăm? Nu știm, dar mai dă-ne niște bani. Este semnalul ca autoritățile să înțeleagă efortul financiar pe care l-au depus operatorii din sector și să se așeze la masă, și să discute - ok, hai să vedem care e predictibilitatea.
Statul singur nu va reuși să facă singur toate investițiile necesare sectorului energetic. Investițiile în capacitățile de producție au fost blocate timp de 10 ani printr-o prevedere a legii energiei. Dacă în continuare deschidem un robinet și apoi venim cu supraimpozitarea producției capacităților regenerabile semnalul este foarte negativ", precizează acesta.