Când medicul rosteşte diagnosticul epilepsie, această boală cade ca un trăznet asupra pacientului, asupra rudelor. Spaima trebuie trasă de mânecă, epilepsia bine tratată şi regimul cumpătat de viaţă pot ţine în frâu maladia, chiar dacă epilepsia este la ora actuală declarată nevindecabilă.
Criza de epilepsie este o descărcare brutală de electricitate în creier pe nişte căi nefireşti, este o furtună în creier. Se stabileşte diagnosticul de epilepsie dacă omul respectiv suferă mai mult de 2 crize epileptice, crize care se repetă. Miza terapiei este să se rărească aceste crize, se reuşeşte ca ele să fie distanţate chiar şi cu nişte ani. Bolnavul de epilepsie trebuie să ducă o viaţă cu compasul, să nu bea alcool deloc, nici băuturi răcoritoare colorate, să nu se delecteze cu cafea, să evite alimentele de genul ciocolată, cacao etc. Bolnavul de epilepsie trebuie, mai presus de orice, să nu se abată cu niciun milimetru de la tratamentul medicamentos. Pentru a nu risca apariţia crizelor, bolnavul de epilepsie nu e cazul să privească ore lungi la televizor, la ecranul calculatorului, se impun oricum întreruperi ale acestei activităţii la fiecare o jumătate de oră. Un alt detaliu: bolnavul de epilepsie să se ferească a privi pe geamul trenului succesiunea stâlpilor, repetarea imaginii lor obsesivă. Cel afectat de maladia aceasta trebuie să doarmă un număr important de ore de somn liniştit. Bolnavul poate merge la şcoală, la facultate, poate să aibă un serviciu. Crizele de epilepsie sunt impresionante, bolnavul cade din picioare, se zbate în spasme, i se încleştează gura, apar spume la colţul gurii, deseori conştienţa se pierde în timpul crizelor. Trecătorii sunt doritori să ajute bolnavul în criză şi încearcă să ridice de jos suferindul în spasme. Unii au auzit varianta că în plină criză e bine să i se muşte vârful degetului mic al bolnavului. Este o bazaconie! Cei din preajmă trebuie să aranjeze bolnavul de epilepsie pe o parte, să există preocuparea de a nu-şi înghiţi limba, capul să se aşeze pe ceva moale, o haină ca să nu se lovească la cap.
Bolnavii de epilepsie nu trebuie să se angreneze în activităţi implicând efort fizic mare, să nu practice sporturi de mare implicare fizică. Cei cu epilepsie se vor prezenta la medic pentru control la câteva luni şi orice modificare a stării lui de sănătate trebuie să fie comunicată imediat medicilor.