Preşedintele Klaus Iohannis s-a cantonat într-o cale de atac recurentă, alături de partidele de opoziţie. Este vorba de cutuma înaintării legilor din Parlament către Curtea Constituţională pentru un verdict tranşant. Chiar săptămâna aceasta, preşedintele a sesizat CCR şi în legătură cu modificările aduse de Legislativ în sesiunea extraordinară Codului Penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Bilanţul acţiunilor la CCR nu este favorabil preşedintelui, Curtea respingându-i mai multe sesizări în ultimele luni, cu motivări care-l pun în ipostaze ilare.
CCR va dezbate abia în 17 septembrie sesizarea depusă de Iohannis privind modificările Codului Penal, când trebuie să analizeze şi obiecţiile PNL, USR, PMP şi cea a ÎCCJ pe acelaşi proiect. Iohannis conchide, în sesizarea depusă la CCR, că dezbaterea şi adoptarea de către Senat a proiectului care aduce modificări Codului Penal încalcă Constituţia. Motivul ar fi depăşirea termenul constituţional de 60 de zile stabilit pentru prima Cameră sesizată, termen care, argumentează şeful statului, s-a împlinit pe 16 iulie.
Ca mâţa-n calendar
Însă preşedintele poate a uitat sau, ca să-l cităm cu o zicală antologabilă, „nici nu ştie şi nici nu-l interesează“, că proiectul pentru Codul Penal a fost adoptat pe 3 iulie de către Senat şi pe 4 iulie de Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional. Astfel, CCR ar putea să-l contrazică şi de această dată, pe motiv că foloseşte argumente nule. Dar Iohannis îşi ia metode de precauţie, aşa că măreşte miza în textul sesizării, încercând să demonstreze că întreaga sesiunea extraordinară a Camerei Deputaţilor dintre 1 şi 19 iulie a fost întrunită neconstituţional.
Respins de Soborul Curţii
Oricât de mult l-ar înfuria constatarea, Iohannis este „supusul” Curţii prin lege. CCR i-a respins ca inadmisibilă şi sesizara de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii referendumului. Motivarea CCR l-a pus pe Iohannis într-o situaţie comică. Sesizarea pe Legea Referendumului a fost făcută de mai multe ori pe acelaşi obiect şi de către membrii opoziţiei. Aşa că Iohannis a trebuit să promulge legea Referendumului. Tot în aceeaşi notă, CCR a respins în 12 iulie ca neîntemeiată, sesizarea lui Iohannis pe Legea organizării judiciare. Practic, pentru această lege nu mai existau căi de atac, după ce a fost contestată în mai multe rânduri la CCR, iar parlamentul a respins luna trecută cererea de reexaminare. Vrând, dar mai mult nevrând, Iohannis a fost obligat să promulge Legea organizării judiciare, justificându-se pentru nucleul dur al electoratului său. „Sunt obligat prin Constituţie să promulg această lege. Asta nu înseamnă nici pe departe că parcursul acestei legi s-a finalizat. Nici vorbă”, a declarat Iohannis, de parcă CCR l-ar fi silit pe nedrept să-şi exercite prerogativele în limitele Constituţiei. Şeful statului nu s-a oprit, ci a anunţat apoi că va ataca la CCR şi Legea 303 privind Statutul magistraţilor, solicitând Curţii să ţină seama şi de opinia Comisiei de la Veneţia.
Iohannis a sesizat, joi, CCR şi referitor la modificarea Legii statutului deputaţilor şi senatorilor, motivând că articolul care oferă aleşilor dreptul legal de a intermedia relaţia dintre cetăţeni şi potenţiali investitori cu administraţia publice şi locale încalcă Constituţia.
Viteza de reacţie a lui Iohannis
CCR a respins cu majoritate de voturi pe 5 iunie şi sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis pe legea 317/2004 privind funcţionarea CSM. Motivul a fost depăşirea termenului în care preşedintele putea solicita verificarea constituţionalităţii modificărilor aduse actului normativ. Astfel, preşedintele pare oarecum distrat, pentru că e greu de crezut că nu ştia că timpul pentru sesizare a expirat. De altfel, preşedintele a recunoscut că el citeşte textele lent, aşa cum a făcut şi cu decizia CCR în cazul lui Kovesi. Aşadar, e de înţeles că a uitat că data până la care se poate sesiza CCR a trecut.