Aflat în conflict deschis cu Ankara, guvernul de la Paris a evocat, din nou, adoptarea unor posibile sancțiuni economice ale Uniunii Europene contra Turciei, din cauza acțiunilor ostile și periculoase inițiate de președintele Recep Tayyip Erdogan la marginile Europei. Liderul turc nu se sinchisește însă de avertismentele Franței, interpretând ezitările de până acum ale blocului comunitar drept un semn de slăbiciune.
Ministrul francez pentru Afaceri Europene, Clement Beaune, a avertizat recent asupra posibilității de a impune sancțiuni UE unor sectoare economice din Turcia, ca răspuns la numeroasele acțiuni agresive derulate în ultimele luni de regimul lui Erdogan. Între acestea, figurează provocări multiple la adresa Greciei, stat membru al UE, pe tema divergențelor privind limitele platoului continental din Marea Mediterană, îndemnurile repetate ale lui Erdogan, autoerijat în apărătorul lumii musulmane, la boicotarea produselor franceze în statele islamice, precum și intervenția brutală a Ankarei în conflictul din Nagorno-Karabah. La sfârșitul lunii octombrie, UE criticase vehement provocările Turciei, pe care le-a descris drept „total inacceptabile”. Cu toate acestea, liderii blocului comunitar au căzut de acord să amâne orice decizie în privința unor sancțiuni împotriva Turciei, până la summitul UE din decembrie. Prelungirea incertitudinii asupra adoptării unor măsuri punitive a dezvăluit diferențe majore între aliații europeni, în pofida unei condamnări unanime a „provocărilor și agresiunilor sistematice” promovate de Erdogan la granițele Europei.
De pe poziție de forță
De cealaltă parte, Erdogan se plasează pe o poziție de forță, continuând să-i folosească pe refugiații sirieni drept armă de presiune și șantaj contra europenilor. Liderul turc cere UE tot mai mulți bani pentru a împiedica un eventual aflux de imigranți spre Europa și, din această perspectivă, are un ascendent major asupra blocului comunitar. În același timp, Turcia este un membru influent al Alianței Nord-Atlantice și, în eventualitatea sancționării sale, ar putea bloca o serie de decizii importante în cadrul NATO. Nu în utimul rând, UE consideră că în actualul context al pandemiei de coronavirus, care a paralizat întreaga planetă, adoptarea unor sancțiuni economice și comerciale pe baza unor decizii politice este extrem de dificilă. Tocmai din acest motiv, ministrul Beaune a insistat ca posibilele sancțiuni contra Turciei să fie individuale sau parțiale și să afecteze doar anumite sectoare ale economiei turce. Foarte probabil, Erdogan nu vede însă în rațiunile din spatele amânării sancțiunilor decât un semn de slăbiciune din partea europenilor și își continuă agenda agresivă. O dovadă elocventă este vizita sa în teritoriul controlat de turci în partea de nord a Ciprului, într-un stat autoproclamat, nerecunoscut pe plan internațional, în pofida unui avertisment primit luna trecută din partea UE. De altfel, Erdogan pare să se fi încăpățânat să acționeze contra intereselor strategice europene, de când a realizat că aderarea Turciei la UE este sortită eșecului. În schimb, prin adoptarea imaginii de luptător contra Occidentului și de apărător al lumii musulmane, el caută cu disperare să recâștige sprijinul turcilor, pentru a contrabalansa popularitatea sa aflată în cădere vertiginoasă și pentru a abate atenția de la prăbușirea monedei naționale. În acest context, eventualele sancțiuni europene par acum insuficiente și mult prea târzii.
„Astăzi, niciun stat european nu-și mai face vreo iluzie în privința lui Erdogan și a regimului său.”
Clement Beaune, ministrul francez pentru Afaceri Europene