Inflaţia continuă să se plaseze la un nivel scăzut în zona euro, în ciuda măsurilor de relaxare cantitativă. Este clar că e nevoie de altceva, care să permită relansarea economiilor. Oare asta anticipează schimbarea discursului cancelarului german, care a spus că UE şi UK trebuie să aibă relaţii parteneriale şi după Brexit? În condiţiile în care Angela Merkel afirmase cu puţin timp înainte, după întrevederile cu premierul englez Theresa May şi preşedintele american Donald Trump, că nu poate avea încredere?
Da, modificarea poziţiei Germaniei poate semnala schimbarea, dar mai importantă e întâlnirea Macron - Putin. Deşi abia instalat la Palatul Élysée, preşedintele francez vine cu propuneri pragmatice şi tranşante în faţa celui rus.
S-a pregătit Franţa să preia rolul de lider al UE de la Germania şi să reaşeze relaţiile cu Marea Britanie şi Rusia astfel încât, pe o bază politică stabilă, Uniunea Europeană să poată evolua solid din punct de vedere economic? Reamintesc, după opinia mea, Brexitul a vrut să le sugereze politicienilor europeni că a venit momentul să se restaureze reperele capitaliste, pieţele şi respectul faţă de proprietatea privată. Imediat după vot, Merkel a criticat vehement actul “perfidului” Albion, ceea ce însemna că se opune schimbării. În prezent însă, mai ales după venirea lui Emmanuel Macron, lucrurile par să arate altfel şi cel mai important reper ar fi dacă s-ar renunţa la relaxarea monetară în favoarea celei fiscale, în paralel cu concentrarea reformelor în economia reală.
Macron e conştient că Europa are nevoie să se consolideze şi cel mai bun plan e acela care a făcut-o pe America mare, ultima oară în vremea lui Ronald Reagan, când şi Regatul Unit s-a reformat sub conducerea lui Margaret Thatcher. Statele Unite au devenit astfel cu ajutorul atragerii elitelor, a importului de creiere.