Declarațiile aparent propagandistice ale președintelui Klaus Iohannis și ale premierului Florin Cîțu despre succesul campaniei de vaccinare – deși a scăzut dramatic numărul de români care merg zilnic să se injecteze – au totuși o explicație logică. Cei care cunosc realitatea românească știu foarte bine că din numărul total de persoane care interacționează în societate – adică relevante pentru statistici –, deja cei mai mulți s-au vaccinat. Astfel, faptul că scade numărul doritorilor de vaccin, de la o zi la alta, nu ar însemna că românii nu mai doresc să se imunizeze, ci că deja au făcut-o. Cei care circulă. Iar ceilalți sunt oricum izolați, în case și în sate de unde mulți nu au ieșit de peste un deceniu sau niciodată. Așa s-ar explica faptul că s-a declarat succesul campaniei de vaccinare demonstrat prin scăderea numărului de persoane care ajung la centre în ultimele zile.
Statisticile arătau, săptămâna trecută, că din ce în ce mai puțini români merg să se vaccineze, iar cel mai mare grad de „absenteism” este la cei din grupele de vârstă 16-19 – cu doar 14,9% vaccinați – respectiv cei de peste 80 de ani, cu doar 17,9% vaccinați. Cu toate acestea, președintele și premierul au declarat cam același lucru: că este un succes campania de vaccinare, iar scăderea numărului de doritori este dovada. Totuși, este posibil ca cei doi să aibă dreptate. În primul rând, tinerii din prima categorie au avut acces la vaccin mult mai târziu, iar cei care au avut examene în această perioadă nu au avut timp să meargă și la un centru de vaccinare, mai ales dacă locuiesc în mediul rural și nu au acces la un astfel de centru în apropierea casei. Cei din a doua categorie contează și mai puțin în statistici, pentru că cei mai mulți octogenari și nonagenari nu ies din casă sau din localitate. Deci nu interacționează cu restul societății. În al doilea rând, de la recensământul populației din anul 2011 a mai trecut un deceniu, timp în care s-au schimbat foarte multe lucruri în realitatea românească. Se estimează că numărul românilor plecați din țară a ajuns, în acești zece ani, de la 1 milion la 5 milioane. Cifrele reale care arată câți români mai sunt în țară reprezintă o mare necunoscută pentru guvernele României din ultimii zece ani. Nu se mai știe dacă sunt 20, 19, 16, 15 milioane de cetățeni români în țară. Un scandal uriaș a fost și în legătură cu Bucureștiul, unde rata de infectare s-a calculat ba prin raportare la 2,2, ba la 1,8, ba la 3,5 milioane de locuitori, deși se estimează că, în mod real, populația Capitalei se apropie de 4 milioane de oameni, dacă se iau în calcul cei care nu și-au făcut mutație sau viză de flotant, locuitorii din Ilfov care fac naveta în București, dar și cei aflați în tranzit, în fiecare zi.
Eroare de gândire la baza analizei
De la pierderea controlului asupra cifrelor s-a generat eroarea de gândire în analiza situației din pandemie. De aici s-a generat și o eroare de interpretare a procentului real de imunizare care ne scapă de pandemie. „Dacă luăm în calcul 15-16 milioane de locuitori, cât se estimează că au rămas, în mod real, scăzând românii plecați din țară, trebuie să ne gândim și la faptul că circa 40-42% trăiesc în mediul rural”, a explicat, pentru Jurnalul, statisticianul Alexandru Aniței, CEO Cybertech SRL. Tot din estimări – în lipsa unor statistici actualizate – jumătate din populația care trăiește în mediul rural este formată din bătrâni greu deplasabili. Acești oameni nu circulă și nici nu interacționează cu alte persoane decât foarte rar. Contactul lor cu restul lumii nu afectează răspândirea comunitară a virusului, dar nu s-a ținut cont de această situație reală. „Dacă scădem acest segment de populație din total, plus copiii de până la 12 ani – care nu se vaccinează -, ajungem la 10-11 milioane, dintre care s-au vaccinat cu ambele doze, până în acest moment, 4,5 milioane de români și încă 200.000 cu prima doză. Ne apropiem, astfel, de 50% vaccinați, din totalul vaccinabililor”, mai spune statisticianul.
S-a produs imunizarea de turmă, în statistici
Se consideră că ajungem la imunizarea de turmă dacă cel puțin 70% din populație este imunizată, doar că aici avem trei mari probleme de corelare a situației reale cu cea din cifrele care au scăpat de sub control: nu s-a făcut un studiu care să arate câte persoane au căpătat imunitate după ce au trecut prin boală, chiar și fără să știe; nu s-au luat în calcul persoanele deja înregistrate ca fiind trecute prin boală, pentru a se adăuga numărul acestora la totalul de imunizați, fără vaccin; și se ignoră în continuare faptul că toți cei din mediul rural care, practic, sunt în izolare permanentă, fiind greu sau deloc deplasabili, nu reprezintă un procent relevant pentru ceea ce se dorește în urma vaccinării – adică imunizarea de turmă. „Faptul că a scăzut atât de mult numărul cazurilor noi, în ultimele trei luni, și că este o scădere continuă arată că am atins deja imunizarea de turmă. Altfel nu s-ar putea explica scăderea numărului de contaminări, în condițiile în care de peste două săptămâni mii de oameni interacționează la diverse evenimente și nu mai poartă mască în aer liber. Prin deducție logică, dacă în aceste condiții toate cifrele sunt în scădere, rezultă că imunizarea de turmă s-a produs, deci avem, în mod real, peste 70% de români imunizați, dar nu-i regăsim în cifrele care au scăpat de sub control. Așa s-ar putea explica de ce scade dramatic și numărul românilor care se vaccinează în fiecare zi – pentru că sunt deja imunizați cei care circulă”, spune Aniței. Astfel, cele două declarații care au fost considerate absurde, se referă, de fapt, la o situație reală. Imunizarea s-a produs, deci campania de vaccinare a Guvernului României este un mare succes.
Președintele și premierul au dreptate: campania de vaccinare e un succes, tocmai pentru că scade numărul doritorilor de vaccin. Dacă nu ar fi fost așa, am fi avut deja probleme grave cu numărul de noi infectări, însă cifrele arată scădere continuă, ceea ce înseamnă că avem peste 70% de români imunizați, dacă îi scădem pe cei izolați în zonele rurale.
O situație mai clară a vaccinării s-ar putea prezenta dacă zilnic s-ar număra tinerii din grupa de vârstă 16-19 ani care ajung la centre, mai ales după ce se termină perioada de examene. Luate „la grămadă”, aceste cifre sunt la fel de irelevante, ca și șabloanele de calcul preluate din alte țări, unde populația de peste 60 de ani este mult mai mobilă decât cea din România.
De la începutul pandemiei am calculat toți, am făcut grafice, am analizat informația la care are acces toată lumea. Faptul că facem statistici și deducții logice nu înseamnă că avem vreo pretenție de a înlocui virusologii sau epidemiologii. Mă deranjează această abordare, mai ales după ce toate estimările s-au bazat pe calculele statistice. Dar și aceste calcule trebuie să fie corelate cu situația reală, din teren.