Pentru a fi fericit e imperios necesar să înțelegi mai întâi ce înseamnă această trăire, pentru a ști s-o recunoști, s-o accepți și să te bucuri de ea. Să nu treci, mânios, pe lângă ea, să ratezi s-o apuci doar pentru că nu știi, de fapt, ce forme poate (cu)prinde. Pentru înlesnirea acestei acțiuni de (re)cunoaștere, vă las mai jos câteva repere furnizate de psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu în lucrarea „Emoții în farfurie” (Editura Trei, 2023): „Fericirea este o promisiune rareori onorată, cea mai bună reclamă la orice curs de dezvoltare personală. Faci acești pași și vei ajunge la fericire, iar dacă la finalul lor nu ești fericit înseamnă că nu ai depus suficient de mult efort. Deci e vina ta. O circularitate nefericită, dar uite că industria vânzării fericirii este încă la mare căutare. Cu cât perioadele prin care trecem uneori sunt mai grele și mai lungi, cu atât avem mai mult tendința să picăm în capcanele acestei industrii”.
O stare subiectivă
Și-atunci, ce-ar trebui să întreprindem, ori ce-ar trebui să nu mai facem? „În industria vânzătorilor de iluzii se pleacă din start de la o premisă greșită”. Anume? „Ni se spune că pentru a atinge fericirea trebuie să facem ceva concret, în nu știu câți pași, nu știu câte etape etc. Or, realist vorbind, fericirea nu e ceva general, ci e o stare subiectivă”. Să aprofundăm, în continuare, câteva dintre ideile și concluziile conturate de psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu în legătură cu fericirea.
Conectare prin explorare
- „Fericirea e un act de explorare, căci doar conectându-ne la sinele nostru curios putem afla ce ne face fericiți. Explorarea înseamnă acea abilitate înnăscută prin care învățăm tot ce putem despre lume. Uneori, atunci când o persoană e tristă, asta se întâmplă pentru că nu mai știe cum să se conecteze în mod sănătos și conștient la acea parte ludică din interior. La cea care știe să exploreze, deschis, curios, prin joacă. Când te-ai jucat ultima oară pregătind ceva de mâncare? Sau cu un copil? Sărind într-o baltă? Desenând cu creta pe asfalt?”
Dependența de cortizol (avertisment)
- „Deși este căutată cu ardoare în călătorii, în brațele multor parteneri, în cabinetele de terapie, inconștient, mulți ne temem de fericire. Da, există teama de a fi bine, mai ales atunci când mult timp persoana a trăit în stres, în hipervigilență. Corpul ajunge să aibă o dependență de cortizol, hormonul stresului. Relaxarea sau fericirea pot părea periculoase. Acestor persoane le este foarte greu să stea locului. Mereu sunt prea ocupate și, oricât de multe reușite ar avea, nu știu să se oprească și să se bucure de momentele de tihnă. Toți avem astfel de perioade, dar atunci când această goană devine un stil de viață e important să ne punem întrebări la care-i musai să găsim și răspunsuri potrivite”.
Realism, asumare, reconectare
- „Fericirea poate fi o euforie de moment. Pentru că s-a abuzat mult de acest termen în ultimii ani, prefer deseori să folosesc termenii liniște sau armonie. Liniștea și armonia sunt mai degrabă ca niște flori care, îngrijite, stau mai mult cu noi. Ele vin însoțite de realism, asumare și sună cam așa: chiar dacă știu că vor mai fi provocări în viața mea, știu cum să revin la această stare. Motivul pentru care știm să ne reconectăm la ea este tocmai pentru că a fost vorba despre un întreg proces de explorare, nu de ceva ce ni s-a dat, eventual pe tavă”.
- „Această stare de bine este o construcție la care e necesar să lucrăm zi de zi. Este despre unde ne consumăm energia, dar și despre cum ne încărcăm bateriile. Este despre oamenii de care ne înconjurăm, despre informațiile la care ne expunem, despre felul în care arată rutina noastră zilnică. Este despre aici și acum. O stare de bine nu este tărâmul promis, ceva unde odată ajunși vom trăi până la sfârșit doar în împlinire și armonie. Și asta pentru că viața este o împletire de provocări și momente de bine, de pierderi și regăsiri etc. Doar cunoscându-te pe tine, sinele tău, poți ști cum să revii în spațiul personal de liniște după ce ai trecut prin ceva solicitant, dificil sau dureros”.
„Realist vorbind, fericirea nu e ceva general, ci o stare subiectivă.”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută
„Fericirea e un act de explorare, căci doar conectându-ne la sinele nostru curios putem afla ce ne face fericiți.”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută