În timp ce 5 milioane de români trăiesc de pe o zi pe alta, 2,2 milioane de tone de mâncare se aruncă la gunoi în fiecare an. Este şi motivul pentru care autorităţile au încercat în ultimii trei ani să creeze un cadru legal prin care să stopeze risipa alimentelor. Cu legi ezitante, amenzi mari, facilităţi fiscale slabe şi logistică deficitară, agenţii economici nu prea sunt încurajaţi să-şi valorifice produsele înainte de a se deteriora ori să încerce reciclarea lor.
Întrucât România şi-a luat angajamentul să arunce cu 50% mai puţină mâncare în următorii 10 ani, prin implementarea obiectivului 12 din Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Comisiei Europene, autorităţile s-au văzut nevoite să creeze o legislaţie care să permită diminuarea risipei de hrană. Deşi Legea 217/2016 prevedea stroparea aruncării produselor agroalimentare, aceasta nu a putut fi aplicată. Guvernul Tudose a suspendat-o în 2017 pe motiv că este lipsită de claritate. A fost apoi modificată şi completată, prin Legea 200/2018, iar Normele metodologice au apărut abia la începutul acestui an, fiind aprobate prin HG 51/2019.
Amenzi mari, avantaje puţine
Produsele aflate în ultimele zece zile de valabilitate pot fi vândute la preţ redus sau donate, în timp ce produsele care s-au degradat trebuie transformate în compost ori biogaz sau neutralizate de către o unitate autorizată. Agenţii economici beneficiază de deducerea cheltuielilor cu alimentele donate, iar amenzile contravenţionale sunt mari, între 1.000 şi 10.000 de lei. Societăţile pot vinde alimentele care sunt pe cale să expire către asociaţii şi fundaţii contra unei sume de maxim 3% plus TVA din preţul de achiziţie sau producţie. La rândul lor, fundaţiile le pot vinde cu maxim 25% plus TVA din preţul de cumpărare.
„Colectăm produse din stocuri, nevândute, de exemplu dulciurile rămase după Crăciun care sunt în termen dar nu mai reprezintă interes, sau stocurile care se apropie de scadenţă şi nu mai ajung să fie vândute în termen, cum ar fi lactatele, legumele, fructele, care expiră repede. Lucrăm cu 80 de ONG-uri, care preiau alimentele pentru că noi nu putem să facem distribuţia. În zonele industriale, multe din produsele biodegradabile ajung la groapă deşi ar putea fi măcar transformate în compost.” Gabriel Sescu, preşedinte Banca pentru Alimente Bucureşti
Se aruncă mult, se colectează puţin
Cu fonduri puţine, provenite numai din donaţii, şi capacităţi limitate de colectare, distribuţie şi depozitare, băncile pentru alimente adună gratuit produsele care nu mai pot fi vândute şi le direcţionează spre cantinele sociale. În România, aceste bănci funcţionează din 2016, dar ele există doar în Bucureşti, Cluj şi Roman. Banca pentru Alimente se bazează pe donaţii şi a reuşit să colecteze până acum 212 tone de produse. „În cinci ani vrem să ajungem să colectăm 10.000 de tone dar ar trebui să existe vreo 10 bănci. Să sperăm că vom avem şi o legislaţie mai favorabilă pentru a încuraja donarea alimentelor. Acum, neavând o finanţare continuă şi sigură, nu ne este uşor să ne desfăşurăm activitatea, de aceea ne bucurăm şi pentru cele 200 de tone”, ne-a explicat Gabriel Sescu.
Risipă mare în gospodării
Deşi risipa alimentară are loc pe tot lanţul agroalimentar, de la producător până la consumator, cea mai multă mâncare aruncată provine din gospodării, respectiv 49%, în timp ce 37% se pierde în industria alimentară, 7% în retail, 5% în alimentaţia publică şi 2% în agricultură. Circa 6.000 de tone de mâncare se aruncă în fiecare zi, adică 110 kg/locuitor/an, potrivit ultimului raport Eurostat, din 2016. Educarea cumpărătorilor se poate face în familie, printr-o gestionare mai responsabilă a cantităţilor de alimente achiziţionate, dar şi prin introducerea de cursuri în şcoli, care să-i înveţe pe elevi cum se prepară mâncarea, felul în care trebuie păstrate alimentele şi reciclarea deşeurilor.
Toate studiile au arătat că cea mai mare pondere a risipei ne aparţine noua tuturor, în calitate de consumatori. Campaniile de informare trebuie să se axeze nu doar pe sloganuri, nimeni nu e nebun să faca intenţionat risipă, oricât de bogat ar fi, ci şi pe studii care să prezinte exact situaţia, cu cifre şi procente reale, transformate în bani care se irosesc şi mai ales pe sfaturi practice care să ne ajute pe fiecare în parte să reducem risipa până către zero.
Mihai Visan, director executiv Romalimenta
225.000 de copii adorm flămânzi, iar 72% dintre familiile care locuiesc în sate nu le pot asigura minorilor sub 5 ani o alimentaţie adecvată, arată un studiu WVR din 2016.