Toamna a venit, piesa s-a sfârşit, ieşi din scenă acum, paiaţă, teatrul este gol, viaţa e un rol, fir-ar mama ei de viaţă”. Ropote de aplauze, spectatorii îi scandează numele ridicaţi în picioare, „Jean, Jean, Jean Constantin!”. Pe scenă, invitaţi şi ei în specatacol, colegii la fel de celebri Dichiseanu, Papa-iani, Besoiu au bob de lacrimă în gene la interpretarea fermecătoare a cupletului de inegalabilul Jean Constantin. „Iar pe mama mea săracă, ce-a făcut un vagabond, i-aş da bani să mă mai facă înc-o dată, dar mai domn”. Roluri bijuterii actoriceşti în peste 80 de filme sem-nate de Sergiu Nicolaescu, în seriile delicioase BD, în „Toate pânzele sus”, Jean era condimentul de mare succes al distribuţiilor. Născut la Techirghiol şi cu ten brunet tare, Jean Constantin a fost confundat ca aparţinând etniei de romi. I-a convenit şi a spus chiar el glume despre pielea lui tuciurie, deşi mama lui, Caliopi, avea sânge de grecoaică, iar tatăl român era subarhitect. Jean Constantin povestea la microfon că se miră cei cu care e la restarurant de ce a dat ditamai suma florăresei care vinde buchete printre mese, fără să înţeleagă că florăreasa e mama lui. Făcea băşcălie. Aşa cum glumea Dem Rădulescu cum că Jean nu se teme în avion fiindcă are aripi la purtător. Spunea Sergiu Nicolaescu că Jean era un talent uriaş, născut pentru umor, care zicea replici spontane de tot hazul. Când se filma scena cu supliciul oştenilor lui Mihai Viteazul îngropaţi până la gât în nisip, printre capetele lor galopând caii turcilor, Jean a destins atmosfera cu vorbele „să nu primim vreo balegă pe creştet de la armăsari, mai periculoasă ca o copită”. După ce a murit de inimă, la 82 de ani, în apartamentul lui, Jean a fost plâns cel mai mult de câinele lui drag, care l-a căutat zadarnic prin restaurantele din port, unde primea de mâncare de la oamenii impresionaţi de tristeţea animalului.