Anul trecut, piaţa asigurărilor RCA a înregistrat o creştere alarmantă a numărului de reclamaţii venite din partea şoferilor nemulţumiţi de modul în care unele companii de asigurări înţeleg să se comporte. Pe de altă parte, şi relaţia dintre service-uri şi asigurători a continuat să fie una tensionată. În timp ce asigurătorii acuză service-urile că umflă artificial preţul reparaţiilor, cei din urmă acuză că nu-şi primesc banii la timp, de multe ori fiind obligaţi să apeleze la instanţe pentru recuperarea lor. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), cea care trebuie să asigure respectarea legii pe această piaţă, continuă să se păstreze însă în afara jocului. Despre toate acestea am stat de vorbă cu Florin Pandele, proprietarul grupului de firme AutoCar, unul dintre cei mai virulenţi critici în ceea ce priveşte piaţa asigurărilor auto.
REP.: Anul trecut au crescut exponenţial reclamaţiile către ASF ale şoferilor, nemulţumiţi de felul în care companiile de asigurări îşi onorează obligaţiile în ceea ce priveşte poliţele RCA. La ce să ne aşteptăm anul acesta?
F.P.: Imaginea negativă a pieţei de asigurări este dată, în principal, de două societăţi de asigurări, City Insurance şi Euroins, care împreună au o cotă pe piaţa de asigurări RCA periculos de ridicată, de aproape 80%. Ele nu mai respectă regulile, normele, legea RCA. La imaginea negativă a pieţei contribuie şi ASF, care a refuzat şi refuză în continuare să aplice sancţiuni corespunzătoare gravităţii contravenţiilor săvârşite de societăţile de asigurări. În Italia, o societate de asigurări care încalcă legea este sancţionată cu 60.000 de euro pentru fiecare dosar de daună neachitat în termenul legal. În România, fiecare din cele două societăţi are peste 300 milioane de euro cifră de afaceri/an. Gândiţi-vă ce reprezintă o amendă de 50.000 lei pentru o societate de asigurări care are o cifră de afaceri colosală! Singura sancţiune care poate determina asemenea societăţi să îşi schimbe comportamentul pe piaţă este interzicerea temporară a activităţii de asigurare RCA. Astăzi, ASF încalcă legea cu bună ştiinţă şi îmi asum ceea ce spun. Aşa că, deocamdată, nu sunt perspective că piaţa poliţelor RCA va arăta mai bine din punctul de vedere al consumatorilor.
Totuşi, ASF a dat anul trecut nişte amenzi celor două firme.
Amenzile au fost date strict de ochii lumii. Când o singură societate de asigurări înregistrează într-un singur an peste 9.000 de reclamaţii, adică mai mult de opt ori decât cele înregistrate de piaţa de asigurări din Germania, care este de opt ori mai mare decât cea din România, nu poţi vorbi despre supraveghere. Putem vorbi însă despre refuzul sistematic al ASF de a-şi îndeplini atribuţiile, conform legii, sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu de către angajaţii acestei autorități. Amenzile date de ASF acelor societăţi de asigurări care încalcă zilnic legea au fost dubios de mici: avertisment, urmat, după mai multe luni, de o amendă minimă de 50.000 de lei, care reprezinta 0,005599% din valoarea totală a primelor de asigurare subscrise pentru asigurarea RCA în primele nouă luni ale anului 2019, în cazul Euroins, şi 0,004552% în cazul City Insurance. Acesta este un aspect care ar trebui investigat de toate autorităţile cărora legea le-a dat atribuţii de control şi supraveghere asupra ASF, inclusiv cele din domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei, dacă situaţia o impune, conform OUG 43/2002. Când înregistrezi un maxim istoric al reclamaţiilor, ai toate datele şi informaţiile necesare și tu, ca instituţie cu rol de protejare a consumatorului de asigurări, aplici cele mai blânde sancţiuni celor două companii, ai o mare problemă.
Ce credeţi că se va întâmpla în acest an în industria de reparaţii, în piaţa de asigurări şi în ASF?
Industria de reparaţii are două variante: reacţionează ferm sau dă faliment. Cred că vor urma, începând din această primăvară, reacţii ale industriei de reparaţii similare cu cele din perioada Negriţoiu. Piaţa de asigurări, după un an de abuzuri generalizate, va primi o nouă lecţie care o va durea şi costa scump. Este foarte posibil să asistăm la proceduri premergătoare falimentului unor firme de asigurări, încă din acest an. Conducerea ASF va suporta consecinţele, ea fiind principalul vinovat pentru derapajele existente pe piaţa de asigurări. Sunt sigur că vor urma demersuri având ca obiect atragerea răspunderii persoanelor vinovate de încălcări ale legii. În final, doresc să reamintesc ASF-ului faptul că este obligată să aplice legea punctual. Şi mai este obligată să verifice, în mod real și corect, rezerva de daună constituită de asigurători. Dacă nu vrea sau nu poate, atunci trebuie să plece! Nu putem accepta ca sute de mii de păgubiţi să sufere zi de zi, iar ASF să asiste pasivă și să își numere sumele uriașe de bani care îi intră în conturi în fiecare lună. Joaca de-a supravegherea și sancționarea din partea ASF cred că se va termina curând, când le vor bate la uşa alte instituții care i-au mai „vizitat” acum câțiva ani.
ASF este o instituţie cu un mare deficit de imagine încă de la înfiinţare, iar scandalurile de pe piaţa RCA au contribuit la acest lucru. Am putea vorbi şi despre incompetenţa angajaţilor?
Da. Niciun preşedinte nu şi-a încheiat mandatul la această instituţie. Unii au fost arestaţi, unii demişi, unii au plecat singuri. Problemele majore ale ASF-ului vin din piaţa de asigurări şi legăturile, cel puțin discutabile, dintre unii angajaţi ai ASF şi piaţa de asigurări. Cum este posibil ca tu, autoritate de supraveghere, să ai în fruntea departamentului de control al asigurărilor un fost preşedinte al unei companii de asigurări, preşedinte în al cărui mandat Consiliul Concurenţei a amendat cu 53 de milioane de euro acea societate, alături de alte opt, pentru încălcarea reglementărilor naţionale şi europene din domeniul concurenţei prin coordonarea comportamentelor pe piaţă în vederea majorării tarifelor la asigurările obligatorii de răspundere civilă. Un astfel de preşedinte al unei companii de asigurări ar fi trebuit de mult exclus din orice fel de activităţi care au legătură cu piaţa RCA. Ce face, în schimb, ASF? Îl pune director la direcţia de control. ASF este o structură cu aproximativ 600 de angajaţi, care consumă anual câteva zeci de milioane de euro din banii fiecăruia dintre consumatorii produselor din piaţa reglementată şi supravegheată de aceştia. Cetăţeanul ar trebui să ştie că 7% din banii plătiţi de consumatori la achiziţia acestor produse ajung în malaxorul de tocat bani care este ASF. Ea funcţionează, practic, precum o regie autonomă care trebuie să cheltuiască toţi banii pe care-i încasează de la consumatori, însă nu pentru scopul pentru care a fost creată, ci pentru a fi un ,,sanatoriu” pentru acoliţii, amantele şi clientela politică a partidelor aflate la guvernare!
Adică, mai concret, la ce vă referiţi?
Potrivit cifrelor oficiale publice, la începutul anului 2018, ASF avea 512 angajaţi, iar conform raportului anual publicat, fondul de salarii a fost de 5.719.000 lei/lună. Un calcul simplu ne arată că salariul mediu este de 11.169 lei pe lună. Vă voi da alte două exemple. La conducerea Departamentului Juridic din ASF este o persoană care a lucrat înainte numai în cadrul firmelor de asigurări. Conform informaţiilor primite din surse de încredere, această persoană caută toate motivele juridice pentru a nu sancţiona firmele de asigurări sau ca ASF să aplice amenzile cele mai mici posibile. Pentru a fi aplicate amenzi ai nevoie de avizul Departamentului Juridic, aviz care stă în mâna unui fost angajat al firmelor de asigurări. La conducerera Departamentul Reclamaţii, Petiţii și Educaţie Financiară este o doamnă numită fără concurs de peste doi ani de zile şi rezultatele se văd. Numărul de reclamaţii a crescut cu peste 200% în ultimul an. Nu a dat concurs pentru post, nu are cei şapte ani vechime în domeniu necesari pentru numire, dar probabil a fost numită cu delegare, pentru a putea fi întoarsă cu cheiţa. Am aflat că aceasta doamnă a primit la ultima evaluare, calificativul „Foarte Bine” şi a fost recompensată cu o primă de ordinul zecilor de mii de lei, dânsa având oricum un salariu de aproximativ 40.000 de lei/lună pentru acest post ocupat fără concurs. În accepţiunea ASF doar 60% dintre petiţii sunt întemeiate, deşi procentul păgubiţilor care ajung în instanţă şi câştigă în relaţia cu asigurătorii este de aproximativ 93-94%. De ce ASF consideră că doar 60% dintre petiţii sunt întemeiate şi instanţa dă dreptate păgubiţilor în 94% din cazuri? Acest răspuns îl vom afla, probabil, din partea altor instituţii.
De ce le menţine în funcţii conducerea ASF pe aceste persoane dacă lucrurile stau aşa cum spuneţi dv.?
Simplu. Nu Consiliul ASF conduce, în realitate, această instituţie. Extrem de precara pregătire a majorităţii celor din Consiliul ASF s-a văzut la audierile din Parlament. Parlamentul i-a considerat însă pregătiţi şi buni de pus în fruntea ASF. Pieţelor supravegheate le convine de minune să aibă o astfel de conducere, cărora oamenii din eşalonul doi, cei care conduc departamente-cheie, cum ar fi Departamentul Control, Departamentul Autorizare - Reglementare, Departamentul Juridic şi Departamentul Reclamaţii şi Petiţii, să le prezinte rapoarte bune, iar cei din conducere, în baza acelor rapoarte şi recomandări să voteze decizii eronate, dar atât de bune pentru pieţele supravegheate. Păgubiţii degeaba reclamă la ASF. Ea a decis: dacă vreţi dreptate, mergeţi la SalFin sau în instanţele de judecată, nu veniţi la noi. Lipsa totală de transparenţă a ASF se reflectă şi în modul în care îşi declară veniturile plătite de noi şi ascunse de conducerea instituţiei. De ce le ascund? Va vedea toată lumea cu ce salarii le sunt răsplătite performanţele? Le este ruşine de salariile pe care le primesc?
Peste 90% dintre păgubiţi se lasă descurajaţi şi acceptă paguba ce le-a fost creată de asigurători. Sub 10% dintre ei merg în instanţă, însă, dacă aleg să facă acest lucru, 94% dintre consumatori au câştig de cauză. Cam aşa se face supravegherea şi protejarea consumatorului de către ASF, iar celor două firme de asigurări, City şi Euroins, le convine de minune acest lucru.
Care sunt problemele pe care un păgubit le are când are o daună şi are de încasat o despăgubire de la firmele de asigurări?
În primul rând, neefectuarea în termenul legal de trei zile a constatării daunei de către asigurători, respectiv încălcarea articolului 18, punctul 4, din Norma ASF nr. 20/2017. Aceștia programează, în cele mai multe cazuri, păgubiții după 2-3 săptămâni, pentru a tergiversa, astfel, soluţionarea dosarului de daune şi, în consecinţă, plata despăgubirii.
Vorbim despre refuzul asigurătorului de a se deplasa la locul indicat de păgubit pentru efectuarea constatării daunei, situaţie care încalcă prevederile articolului 18, punctul 5, din Norma 20/2017. În acest fel, păgubitul RCA dacă vrea să primească despăgubirea trebuie să se deplaseze el la locul stabilit de asigurător. Plata parțială a despăgubirii daunei este o altă situaţie. Unii asigurători stabilesc valoarea despăgubirii după cum le convine lor, venind cu un argument ridicol: ,,despăgubirea s-a stabilit… în baza salariului mediu pe economie şi a nivelului de trai din România”, ca şi cum acesta ar constitui un temei legal care poate fi invocat. Acest argument fără temei legal este acceptat de către ASF. Neplata la timp sau integrală a despăgubirilor sunt alte practici foarte răspândite. Unii asigurători nu vor să plătească niciun ban pentru despăgubiri. Aceştia aplică principiul: dacă vrei banii, dă-ne în judecată. Aţi avut curiozitatea să vedeţi câte procese au anual firmele de asigurări? De ordinul zecilor de mii. Şi subliniez faptul că sub 10% dintre păgubiți merg în instanţă, restul rămân cu paguba, nevinovaţi de producerea accidentului. Practic, cei doi asigurători, City şi Euroins, îşi bazează afacerea pe neplata daunelor sau pe plata parțial, după care închid rezerva de daună şi sigur fac şi profit. Aş mai aminti şi neplata cheltuielilor de închiriere a unui autovehicul pentru perioada reparaţiei. Ce face ASF? Doarme pe bani mulți.
Există voci din piaţa de asigurări care acuză că service-urile auto umflă, nejustificat, preţul reparaţiei şi al chiriei auto. Cum comentaţi acest lucru?
Este normală o creştere a preţului reparaţiilor, în condiţiile în care preţul curentului, gazelor naturale, al altor utilităţi creşte. Lipsa forţei de muncă, bine pregătită pune presiune pe creşterea salariilor plătite de service-uri. Am vopsitori care pleacă acasă, lună de lună, cu 2.000 de euro. Dacă nu le dau aceste salarii, pleacă în Olanda sau Germania. La sfârşitul fiecărui an, furnizorii de materiale de vopsitorie ne notifică faptul că preţul de listă comunicat de importator creşte cu 15-20%. Preţul pieselor de schimb creşte în fiecare an cu 10%. Neplata integrală a daunelor ne obligă la cheltuieli suplimentare: mai multe persoane angajate pentru acte birocratice necesare începerii acţiunilor în instanţă, onorariile avocaţilor, experţilor tehnici, taxele de timbru, costurile cu linii de credit pentru plata taxelor, impozitelor şi a cheltuielilor curente pentru nişte bani pe care îi obţinem după doi ani de zile în instanță. Vreau să reţineţi că 90% din cele 10.000 de unităţi reparatoare independente lucrează cu tarife mult sub cele ale reprezentanţelor auto din România pentru care, timp de 30 de ani, asigurătorii nu au zis nimic. Dacă firmele de asigurări ar respecta legea, nu am avea nevoie de trei angajaţi neproductivi raportat la cei productivi, iar costurile generate de procesele în instanţă s-ar reduce. Aşa-zisele costuri majorate de reparaţii sunt o consecinţă a conduitei societăților de asigurări. Acestea trebuie să înțeleagă că abuzurile lor îi costă. Dar şi-au făcut calcule şi le convine acest lucru, având în vedere că doar un număr mic de persoane îndrăznesc să îi acţioneze în judecată.
Vă dau doar două mici exemple care arată abuzurile făcute de firmele de asigurări. Până în 2017, termenul maxim de despăgubire era de 10 zile. După 2017, termenul s-a mărit la 40 de zile şi asta dacă accepţi oferta asigurătorului de doi lei. Dacă nu o accepţi, nu mai există niciun termen şi poţi merge doar în instanță, unde un proces durează minimum doi ani şi unde îţi trebuie bani şi nervi. De asemenea, până în 2017, termenul pentru care un asigurător putea să efectueze cercetări era de maximum 90 de zile, iar după 2017 nu mai există un termen, acesta poate să cerceteze ani de zile, fără să motiveze de ce, timp în care păgubitul stă cu maşina în service. Exemplele pot continua….
Câţi bani are grupul dv. de firme de recuperat de la firmele de asigurări?
Am aproximativ 2,5 milioane de euro scadente şi neachitate sau achitate parţial de către asigurători, dar am colegi care au mult mai mult de recuperat de la aceştia. Dacă vă uitaţi doar pe portalul instanţelor de judecată din România, City are aproximativ 25.000 de procese pe rol, iar Euroins are aproximativ 30.000 de dosare. Dauna medie pe procesele pierdute în instanţă se situează la aproximativ 5.000 de euro/dosar. De asemenea, procesele pierdute de asigurători pe RCA se situează undeva la 90%. Matematica arată că dacă procentul de 90% se păstrează, sumele care vor trebui să fie plătite la final doar pe dosarele aflate în instanțe se aproprie de 250 milioane de euro. Să nu uităm că, suplimentar, se plătesc anual zeci de milioane de euro şi în afara României. Dacă adunăm aceste sume (cele din instanţe + externe ) cu cele deja plătite în 2019 şi raportate de City şi Euroins vedem că, la un loc, acestea depăşesc cifra de afaceri a celor două companii. Lasăm ASF să răspundă de unde se vor plăti daunele. ASF ne-a asigurat, de curând, că aceste companiile sunt solide, aşa că să stăm liniștiţi. Vă puteţi imagina care ar fi fost numărul real, ţinând cont că sub 10% din cei prejudiciaţi au bani să meargă în instanţă. Unul dintre aceşti asigurători nu îşi plăteşte la timp nici taxa către Fondul de Garantare a Asigurărilor, altul are datorii de ordinul milioanelor de euro către BAAR pentru neplata daunelor externe produse, care trebuie achitate în baza tichetului Carte Verde. Nu îmi place să mă repet, dar toate astea sub atenta „supraveghere” a ASF.