Simona Halep, jucătoarea fantastică a românilor, care a ridicat deasupra capului două trofee de Grand Slam, care din 1994 se află în primele zece tenismene ale planetei - un an situată chiar pe locul întâi - a mai brevetat un gest frumos în sportul elitist al tenisului. După fiecare victorie îşi face o cruce, o cruce ortodoxă, apoi ridică privirea spre cer şi trimite pe suflarea ei spre Dumnezeire un pupic. Credinţă în Cel de Sus şi drăgălăşenie femeiască. Simona Halep a bătut şi un alt record, a fost victorioasă în 99 de partide de Grand Slam, l-a depăşit şi pe Ilie Năstase cu cele 97 de biruinţe ale sale în meciurile de Grand Slam. În turneul de la Melbourne, la Australian Open, s-a mai întâmplat un moment de candoare, parcă trimis din cer. În timpul partidei disputate de japoneza de top Naomi Osaka, un fluture rătăcit s-a aşezat de piciorul multiplei campioane nipone. Partida s-a întrerupt şi fluturele a zburat. Nu pentru multă vreme, s-a întors şi de astă dată a poposit chiar pe faţa lui Naomi Osaka. Cu grijă, tenismena japoneză l-a luat în palmă şi l-a dus în afara terenului, eliberându-l spre univers. Din acel moment de taină cu fluturele coborât în centrul încleştării de pe teren, Osaka n-a mai pierdut nici un ghem. Această întâmplare mi-a amintit de istorisirea cu bob de lacrimă în ochi a unei ziariste de primă linie. Tatăl ei era bolnav grav, în faza de final a unui cancer, dar în spital vorbea cu mândrie de fiica lui, vedetă pe ecranul televizoarelor. Într-o zi, le-a spus doctorilor veniţi la consultaţie la patul lui să se ducă s-o vadă pe fata lui chiar atunci pe ecran. Până să revină la vizita medicală, tatăl a murit. Timp de o lună, în fiecare zi, pe fereastra de la dormitorul fiicei jurnaliste, s-a aşezat ore întregi un fluture frumos. Sufletul tatei, iubitor părinte, a vegheat-o pe mândreţea lui de fată călătorind pe aripă de flutur.