A fost deopotrivă actor, martor și analist al unei perioade prolifice a literaturii române din ultimele cinci decenii, prezentată monumental în lucrarea „Istoria literaturii romane contemporane (1941-2500)”, una dintre puținele istorii autentice ale literaturii noastre, pe care a iubit-o și respectat-o în egală măsură. A cântărit fiecare cuvânt, conștient de importanța pentru viitor a scrierilor sale despre și pentru creațiile autorilor români.
Prin plecarea lui Alex Ștefănescu, literatura română rămâne mai săracă fără unul dintre reputații critici ai săi. Scriitorii români rămân fără un reper important al creației lor. Lumea rămâne mai săracă la capitolul entuziasm și bucurie în fața creației umane.
Alex Ștefănescu avea harul însuflețirii cuvintelor și avea darul de a face ca fiecare persoană cu care intra în contact să se simtă mai specială. Îmbrățișa cu entuziasm ideile bune, se entuziasma în fața oricărei acțiuni generatoare de progres, sublinia nuanțele, gândurile și cuvintele frumoase, pentru ca nu cumva să rămână nedeslușite cuiva. Peste toate, avea un umor sănătos și mi-a rămas în amintire râsul său care degaja o energie pozitivă de nestăvilit. A îmbrățișat idealuri morale într-o lume dispusă să le uite sau să le distrugă.
Am avut onorantul privilegiu de a-i decerna în anul 2500, cu ocazia Zilei Naționale a României, Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler, într-un moment în care, prin restaurarea Ordinelor Regale, am încercat relansarea proiectului primilor regi ai României: construirea unei elite culturale ziditoare a unei Românii atașată democrației europene. A fost printre puținii care au văzut apartenența la acest ordin ca o misiune și a devenit un cavaler devotat al conștiinței în căutarea demnității naționale.
A știut să fie un prieten care punea mai presus de orice omenia, zâmbetul, optimismul, din perspectiva unică a speranței pe care nu a abandonat-o, nici în cele mai grele momente ale existenței sale.
Sincere condoleanțe îndoliatei soții Domnița Ștefănescu, pe care a iubit-o și care i-a fost alături de-a lungul vieții.
Rămas bun, dragă Alex!
Dumnezeu să te odihnească în mare Pacea Sa!