Gaius Octavianus, cunoscut mai bine ca Octavianus și mai târziu ca Augustus, și-a tras sevele dintr-un tată senator și pretor și o mamă nobilă, Atia, nepoată a lui Iulius Cezar. Deși nouă în viața politică a Romei, familia lui Octavianus era extrem de respectată în orașul lor natal Velitrae, amplasat la mai puțin de treizeci de kilometri de capitala republicii. Moartea prematură a părintelui, în 58 î.Hr., n-a fost o pierdere insurmontabilă pentru copil pentru că a avut norocul unui tată vitreg înțelegător, consulul Marcius Philippus.
Impresii la înmormântarea bunicii
Prima apariție publică (notabilă) a lui Gaius Octavianus a fost consemnată în 52 î.Hr. la înmormântarea bunicii sale, Iulia, sora lui Cezar. Discursul adolescentului l-a impresionat pe influentul său unchi și a marcat începutul protectoratului pe care Cezar l-a exercitat asupra lui Octavianus. L-a copleșit cu onoruri și funcții, cea mai importantă „atenție” fiind ridicarea nepotului, în anul 45 î. Hr., în rândurile aristocrației patriciene. După doar un an, Gaius avea să-l însoțească pe Cezar în mai multe campanii războinice, prilej pentru a-l cunoaște și a se împrieteni cu Marcus Vipsanius Agrippa, personaj care va juca un rol-cheie în viața și ascensiunea viitorului împărat.
Un moștenitor năuc
Anul 45 a însemnat și redactarea testamentului lui Cezar, care l-a adoptat pe nepotul său în mod oficial, numindu-l moștenitor direct. Numele norocosului a fost îmbunătățit, devenind cunoscut la Roma drept Gaius Iulius Caesar Octavianus. Asasinarea lui Cezar anul următor, în Idele (15) lui martie, 44 î.Hr., l-a bulversat pe tânărul de doar 19 ani, ajuns dintr-odată moștenitorul divinului dictator, responsabil pentru păstrarea gloriei familiei Iulia. „La fel de mare a fost neliniștea care a cuprins Republica - menționa istoricul David Shotter în studiul „Augustus” (Editura Artemis, 2007) -, deoarece asasinii lui Cezar, conduși de Marcus Brutus și Cassius, nu aveau aparent niciun alt plan decât credința că moartea tiranului va duce automat la reinstaurarea regulilor anterioare instalării lui Cezar la putere”.
Consulul iubăreț umple vidul de putere
Dar ce-ar fi însemnat, de fapt, această revenire? Răspunsul vine tot de la profesorul David Shotter, expert în istoria Imperiului Roman: „N-ar fi însemnat probabil altceva decât că nobilimea urma să-și reia activitatea lipsită de scrupule de dobândire de averi, onoruri și glorie. O astfel de libertate avea puțin de oferit celor marginalizați - membrii ordinului ecvestru, poporul, legiunile și provinciile. De aceea, asasinarea lui Cezar a lăsat la Roma un vid de putere”. Umplut rapid de intervenția lui Marcus Antonius, cel care se credea moștenitorul de drept al lui Cezar. Consulul iubăreț și repede vărsător de sânge l-a ignorat și l-a subestimat pe imberbul Octavian (greșeli ce se vor dovedi fatale), sprijinit și folosit de republicani, reprezentați cu ardoare de Cicero, ca armă împotriva partizanilor lui Antonius.
Marș spre Roma
De remarcat că nu numai amantul Cleopatrei și acoliții săi au neglijat ambițiile lui Octavian, ci și susținătorii acestuia. Când senatorii i-au solicitat să predea legiunile Galliei Cisalpine, provincie considerată de romani poarta Italiei, urmașul legal al lui Cezar a refuzat, motivând că nu poate lăsa o asemenea forță armată în mâinile unui ucigaș al tatălui său (consulul Decimus Brutus participase la complotul urzit împotriva lui Cezar). Profitând de oportunitatea politică ivită, Octavianus a mărșăluit în fruntea trupelor spre Roma și le-a solicitat senatorilor titlul de consul, pe care l-a și primit.
Al doilea triumvirat din istoria imperiului
Onoarea căpătată la o vârstă la care tinerii aristocrați romani nu-și încheiau nici măcar ucenicia i-a dat aripi nepotului lui Cezar, care n-a ezitat să se întoarcă apoi în nord și să bată palma cu Antonius și cu Marcus Aemilius Lepidus (un alt favorit al lui Cezar) pentru instituirea celui de-al doilea triumvirat din istoria Romei. Acesta însă, spre deosebire de triumviratul privat al lui Cezar, Pompei și Crassus din anul 60 î.Hr., avea și girul Senatului roman. A funcționat, așadar, ca guvern al formațiunii statale latine. „În ciuda scopului său pretins - vindecarea rănilor Republicii -, țelul său real era servirea ambiției personale - aprecia biograful David Shotter. Cei trei membri erau liderii uniți ai noii partide cezariene, deși mai târziu avea să-i despartă, inevitabil, rivalitatea. Facțiunea cezariană avea nevoie de un singur conductor, nu de trei”.
Socoteli în trei
Înțelegerea nu s-a sfărâmat înainte ca Cicero, dușmanul lui Marcus Antonius, să fie trădat de Octavianus și asasinat, nici înainte ca Brutus și Cassius (doi dintre artizanii complotului împotriva lui Cezar) să fie uciși în bătălia din Grecia, de la Fillipi (42 î.Hr.). Al doilea triumvirat se achitase impecabil de sarcinile criminale, iar când s-au trezit în fruntea a șaizeci de legiuni, grosul puterii armate a Romei, Marcus Antonius, Octavianus și Lepidus și-au împărțit Italia și teritoriile aservite în trei, fără să mai țină seamă de idealurile Republicii: Antonius, considerat cel mai puternic, a primit Estul (cu tot cu bogatul Egipt și cu regina acestuia), Octavianus a preluat controlul Italiei, inima imperiului latin, iar Lepidus, Africa de Nord. Nu le mai rămânea decât să se pândească și să se elimine reciproc. Ceea ce s-a și întâmplat.
Cele mai spumoase cancanuri romane
Când a început vânătoarea triumvirilor, s-a dat startul și campaniilor uluitoare de denigrare, ample acțiuni de punere sub lupă inclusiv a vieții amoroase a subiecților. Ne-am concentrat pe dezvăluirile, zvonurile, informațiile fabricate și dovezile instrumentate împotriva lui Octavianus, cel care avea să fie considerat, sub numele Augustus, primul împărat al romanilor.
Castitate de vânzare
Prima bombă a venit dinspre tabăra lui Marcus Antonius, sub forma unui cancan pur și simplu șocant, care a smuls din picoteală Senatul și mahalalele Romei: Octavianus și-ar fi vândut castitatea în schimbul adopției legale a lui Cezar! Altfel spus, el s-ar fi lăsat sodomizat de propriul unchi - cunoscut (și) grație apetitului pentru băieței - în schimbul moștenirii acestuia. „Antonius a afirmat că Octavianus a făcut sex cu Cezar în schimbul adopției, privându-l de dreptul său”, nota și biograful Nigel Cawthorne în volumul „Viața amoroasă a împăraților romani” (Corint, 2005).
Coji de nucă înroșite în foc
Mai mult, Lucius, fratele lui Antonius, a susținut că Octavianus și-ar fi dăruit trupul și guvernatorului militar Aulus Hirtius când luptase alături de Cezar în Spania. Lucius avansa și o sumă: 300.000 de sesterți! Dar și un amănunt picant: Octavianus își eliminase părul de pe picioare și de pe fese cu coji de nucă înroșite în foc. „Sextus Pompeius, fiul lui Pompei cel Mare, l-a acuzat pe Octavianus de efeminare.
Femeia, (și) instrument politic
Nici locuitorii Romei n-aveau o părere prea bună despre viața amoroasă a urmașului lui Cezar. Într-o după-amiază, la teatru, un actor care juca rolul preotului-eunuc al Cibelei, mama zeilor, bătea într-o tobă, când un alt actor ar fi spus: «Videsne ut cinaedus orbem digito temperet! - ceea ce însemna: «Uite cum degetele sodomiților schimbă lumea!». Publicul a interpretat acest lucru drept o aluzie la Octavianus și a izbucnit în aplauze”, mai consemna Nigel Cawthorne, citând surse antice.
Însurătoare cu burta la gură
Dincolo de toate aceste bârfe neverificate vreodată, trebuie adăugat că Octavianus nu era vreo ușă de biserică. El s-a căsătorit, de pildă, cu Livia Drusilla, una dintre cele mai râvnite aristocrate ale Romei, în timp ce aceasta era deja însărcinată și măritată cu un alt bărbat. Evenimentul a stârnit scandal în epocă, însă soțul acesteia, Tiberius Claudius Nero, probabil în urma unei înțelegeri cu Octavianus, n-a ridicat obiecții. „Octavianus nu numai că a câștigat prestigiu social și politic prin această alianță la nivel înalt, dar a adus în casa sa și doi fii vitregi: Tiberius (viitorul împărat) și Nero Drusus”, arăta, la rândul lui, istoricul britanic David Shotter.
Încrengături
De remarcat că doar cu puțin timp înainte de aceste manevre publicitare negative, Antonius o luase de soție pe sora lui Octavianus, Octavia, pentru a întări triumviratul. Asta nu-l stânjenea, bineînțeles, să trăiască fericit cu ravisanta Glafira în Anatolia și cu Cleopatra în Egipt, în vreme ce Octavianus cocheta cu Fulvia, nevasta legală a lui Antonius, rămasă în Italia!
Surpriza din lectică
Deși a emis legi dure împotriva adulterului, Augustus își făcea de cap cu cele mai bune curtezane. Odată, când a trimis lectica s-o aducă în iatacul său pe cea mai versată prostituată a Romei, Augustus s-a pomenit acasă cu Athenodorus, fostul său tutore, care venise în locul femeii să-l certe pe împărat pentru imoralitate.
„Augustus nu se putea debarasa de poftele carnale. Se spune că în ultimii ani din viață a simțit o plăcere deosebită să defloreze fecioare, care îi erau aduse chiar de soția sa”, Suetonius, istoric
45 de ani a condus Augustus destinele Imperiului Roman
„Cu puțin timp înainte de a muri, lui Augustus începuse să-i placă băieții, care îi erau trimiși din toate colțurile imperiului - și asta în ciuda legilor pentru combaterea pederastiei formulate chiar de el”, Nigel Cawthorne, biograf
Devastat de diaree și crampe cumplite, Augustus s-a stins din viață la Nola, în apropierea Romei, cu o lună înainte de a împlini 77 de ani
„Mi-ați dat o Romă de cărămidă, iar eu v-am lăsat una de marmură”, Augustus