Dintr-un subiect care ar fi trebuit să fie tratat numai și numai în funcție de normele și de procedurile strict stabilite pentru desemnarea șefului viitorului parchet European,iată că posibilitatea ca fosta șefă a DNA, Laura Kovesi, să câștige partida a devenit un caz. Și încă ce caz?! Asta, pe de o parte, date fiind tot mai multele și revoltătoarele abuzuri ale procurorilor DNA care pun sub un apăsător semn de întrebare palmaresul european și transcontinental al multilateral medaliatei Zeițe a Anticorupției, iar, pe de altă parte, datorită refuzului, sistematic și ostentativ afișat, al unor înalți decidenți ai comunității europene de a lua în considerație starea reală de fapte din România, preferând să dea curs numai unor minciuni patentate primite, spre rușinea noastră, de niște așa-ziși europarlamentari din patria Mioriței.
Firește, mizele partidei sunt enorme și ele sunt determinate de interesele pe care respectivii decidenți, precum și cei din anturajul lor, ar dori să le susțină, să le promoveze sau, după caz, să le impună în fața procurorilor viitorului Parchet European. Că interesele pot fi naționale, multinaționale, mai degrabă, transnaționale, rămâne de văzut. Până atunci, înclin să cred că nu ar strica să ne oprim asupra uneia dintre întrebările care revine cu o semnificativă frecvență în discuția publică despre ,,Cazul Kovesi’’. Mai precis despre posibilitatea ca, după audierea Laurei Kovei, prevăzută pentru data de 26 februarie sau poate chiar mai înainte, Franța și Germania, state care au, fiecare, câte un candidat pe lista finală, să își retragă candidații, lăsând culoarul liber pentru tovarășa Nefertiti. Posibilitatea pe care, de principiu, nu ar trebui să o admitem sub nici-o formă, știută fiind tradiția istorică a celor două țări pentru valoarea autentică, perenă, exemplară, atât din punct de vedere moral cât și din cel strict profesional al fiecărei bresle.
Un argument cât se poate de convingător fiind adus, aseară, în dezbaterea difuzată pe canalul Antena 3, de către senatorul Titus Corlățean- avizat cunoscător al dreptului și al diplomației, cu o vastă și temeinică expertiză în sfera instituțiilor comunitare- care a menționat faptul că în mapa profesională a candidatului pe care patria lui Montesquieu l-a desemnat candidat la șefia Parchetului European se află o serie de solide lucrări de specialitate. Calitate- deloc secundară!- care, cu toată dragostea, lipsește cu desăvârșire din mapa profesională a Laurei Kovesi.
În acest caz, cum s-ar mai putea susține ipoteza ca, Franța și Germania să își retragă , pe ultima sută de metri, candidații proprii, dând câștig de cauză Laurei Kovesi? Aceasta ar fi întrebarea pe care mi-am pus-o și eu și, firește, o mai poate pune orice om de bună credință. Și iată că, un substanțial comentariu, făcut de la fața locului, de către Sabina Iosub, ne ajută să și răspundem. Concert, colega noastră atrage atenția că marile state ale Uniunii Europene ,,vor să aducă orice instituție europeană în sfera lor de influență’’. După care pune punctul pe I, precizând că viitorul Parchet European este ,,o mare miză’’, drept pentru care se urmărește cu mare tenacitate ,,arondarea’’ sa de către ,,un puternic stat european’’. Pentru ca, în final, Sabina Iosub să arunce provocarea:,,Ghiciți statul!’’
Pentru a răspunde, vă invit să ne amintim câteva dintre cele mai reprezentative (contra) performanțe care mai că nu mai au loc în mapa profesională a Laurei Kovesi de multe și de grele ce sunt, așa cum au fost rememorate tot în emisiunea lui Mihai Gâdea. Contra performanțe între care se detașează faimosul dosar EADS privind contractul pentru securizarea frontierelor României în vederea aderării la Spațiul Schengen. Dosar deschis cu mare tămbălău în 2015 de către procurorii DNA și închis, de către același DNA, în noiembrie 2018. Dosar pe care, încă în noiembrie 2016, procurorii din Munchen, l-au clasat din lipsă de probe!
Iar, dacă la acest exemplu, adăugăm atâtea și atâtea dosare cu o marcată ,,dedicație politică’’, instrumentate de către procurorii DNA sub bagheta- unii spun că sub cnutul!- Laurei Kovesi, cu siguranță vom avea și o relevantă imagine asupra acelui tip de calități care anumiți evaluatori, mai pe față sau mai din umbră, o consideră absolut dezirabilă pentru înalta funcție de șef al Parchetului European. Mă rog, unii, mai cusurgii decât mine, spun că, de fapt, nu ar fi chiar niște merite, ci, mai degrabă, un fel de Călcâi al lui Ahile, dar să trecem,deocamdată, peste subiect…
În temeiul bunei științe a logicii, se pune, atunci, întrebarea: cum ar proceda un procuror- indiferent dacă acesta este francez sau german- având în mapa sa profesională temeinice lucrări de drept, care, odată desemnat la conducerea Parchetului European, ar fi pus în situația de a executa ordinele primite de la un stat (sau de la mai multe state) pentru care acest parchet ar fi arondat? Nu cumva, într-o asemenea situație, procurorul respectiv și-a consulta conștiința și apoi va răspunde printr-un categoric ,,non’’ sau, după caz, cu un ,,nein’’, la fel de răspicat? Categoric, da!
De unde și soluția la provocarea Sabinei Iosub. Și, de ce nu?, o nouă cheie de lectură a semnificației complimentului ,,Slujirea’’, cu care a gratulat-o, pe Laura Kovesi, filosoful ,,dreptului de a huidui’’, Gabriel Liiceanu.
Prietenii știu de ce, nu-i așa?!