Bună ziua, căciulă, că stăpânu n-are gură! Ba... Bună ziua ți-am dat, belea mi-am căpătat! Azi vom vorbi înainte de toate despre cum trebuie să salutăm. Pe ulita satului de odinioara și pe... ulita satului planetar.
Celor care nu știu cum se dă binețe pe ulița satului ori cum se cade să se poarte fără cusur, în vizită, la nuntă ori la masă, le voi divulga câteva reguli de conduită de care să țină seama.
Regula de bază pe care o știe orice om cu o brumă de educație este că bărbatul salută femeia, cel tânăr pe cel vârstnic, subordonatul pe superior. Ei, pare simplu, dar nu e chiar așa.
În satele din Moldova, bunăoară, trecând pe drum, bărbatul saluta după cuviință. Dacă era mai tinerel, pe toți cei vârstnici pe care-i întâlnea, zicându-le, după caz – bună ziua bade Ioane, bună ziua moș Costache, ziua bună bădiță (dacă acela întâlnit în drum era doar cu câțiva anișori mai mare). Dacă întâlnea o femeie, îi zicea ori bună ziua, ori sărut mâna – mai ales celor mai vârstnice – apelându-le cu tanti, mătușă sau chiar... țață. Nu era nimic la nelocul lui să-i zici bătrânei de pe cealaltă uliță: Săru-mâna țață Marghioală. Dacă femeia era mai tânără, o saluta cu un bună ziua scurt – iar dacă fata îi era cumva nepoată sau vreo fină putea și să aștepte să fie el cel salutat întâi. NU se cuvenea să...............................
Citește maia departe aici despre Bune maniere