„Să ne iasă din cap complexele de inferioritate!” Declarație făcută zilele trecute într-o dezbatere difuzată pe canalul Antena 3, de către senatorul Titus Corlățean, care viza poziția „ghiocelului sfios” pe care ne-am cam obișnuit să o luăm, cu mic cu mare, în fața declarațiilor sau deciziilor care aduc mari prejudicii țării noastre și românilor, indiferent dacă aceștia locuiesc în țară sau în afara ei. Senatorul Titus Corlățean se referea la datul cam anapoda cu părerea în probleme de natură juridică - exercițiu pentru care, persoana vizată, Jyrki Katainen, vicepreședinte al Comisiei Europene nu avea nici competența și nici competențele să îl facă-, dar, din păcate, această întâmplare nu este decât excepția care confirmă regula. Așa după cum, din nou spre sincerul nostru regret, nu întotdeauna, dublului standard cu care operează în ceea ce privește România unele instituții ale Uniunii Europene,dar și din unele state membre ale uniunii, i s-a răspuns, de către partea română, în mod civilizat dar ferm. Această poziție, acid denumită „a ghiocelului sfios”, fiind justificată de practicanții ei,prin temerea de a nu cumva să îi supărăm pe domnii de la Bruxelles sau din alte metropole de reședință ale instituțiilor uniunii.
Pentru că am onoarea să îl cunosc de ceva vreme pe senatorul Titus Corlățean și îi prețuiesc spiritul ponderat, echilibrat de care dă dovadă în demersuri și în declarațiile sale publice,de data aceasta, consider că pot spune, fără teama de a greși, că dacă și un jurist și diplomat de ținuta domniei sale spune,fără precauții de protocol, acest lucru, atunci, cu siguranță, că s-a cam umplut paharul! Cunosc, de pe acum, reacția cu care practicanții versiunii actualizate a preceptului „capul plecat sabia nu îl taie” vor eticheta ( cel puțin)ca „eurosceptică” această luare de atitudine, dar iată că avem un foarte recent motiv pentru a o susține fără rezerve. Mă refer la decizia comisarului european Marianne Thyssen, prin care s-a notificat Austriei declanșarea procedurii de infrigement pe tema indexării alocațiilor pentru copii muncitorilor rezidenți din acest stat. Lege care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2019 și de pe urma căreia 14.213 copii de rezidenți români vor primi alocațiile indexate cu un coeficient de minus 0,484.
Foarte adevărat, despre această lege nu aflăm acum, prima dată. Tot la fel de adevărat fiind,însă, și faptul că încă de pe când ea era dezbătută în Parlamentul de la Viena, oficialitățile României au avut o clară, responsabilă poziționare atât în ceea ce privește caracterul ei profund discriminatoriu și contrar normelor europene în materie,cât și asupra efectelor sale profund negative pentru copii rezidenților români din Austria și pentru bugetele fiecărei familii vizate de respectiva lege. Astfel, în ziua de 17 octombrie2018, adică pe când legea era dezbătută în Parlamentul Austriei, Lia Olguța Vasilescu, la acea dată ministru al muncii și justiției sociale, a avut o discuție cu comisarul european pentru ocuparea forței de muncă,afaceri sociale,competența și mobilitatea forței de muncă, Marianne Thyssen căreia i-a prezentat categoricele argumente asupra efectelor profund negative și discriminatorii ale sus menționatului document. Fapt extrem de semnificativ, acest judicios și perfect îndreptățit demers nu a rămas izolat la nivelul Executivului României! Dimpotrivă, el a fost susținut și continuat atât de către Ministerul Afacerilor Externe- a se vedea, în acest sens, declarația ministrului române de externe,Teodor Meleșcanu, din 6 ianuarie 2019-, de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, ca și de către noul titular al portofoliului Ministerului Muncii, Marius Budăi. De unde se vede, încă o dată, valoarea de adevăr a zicerii despre unirea care face puterea!
Trebuie să spunem, fără nici-o temă că exagerăm, că decizia începerii procedurilor de infrigement împotriva Austriei, anunțată de către comisarul Mariane Thysser, a fost luată și în urma consecventelor demersuri ale României, care s-a alăturat,astfel, protestelor energice ele altor state membre ale UE . După cum consider necesar să insist asupra și ideii că demersurile corecte și demne ale autorităților române au vizat nu doar discriminarea la care sunt supuși copii familiilor de români care lucrează în Austria,ci, practic,nedreptatea flagrantă de pe urma căreia au de suferit toți copii familiilor provenind din alte state membre ale UE sau din afara sa.
Un singur absent, un mare absent, avem în acest demers exemplar. Acesta fiind președintele Klaus Iohannis! Ba, să nu greșesc, în 26 ianuarie 2015, adică după ce Sebastian Kurtz, pe atunci ministru de Externe al Austriei, a anunțat intenția de a reduce alocațiile pentru copii rezidenților, proaspăt instalat în fotoliul prezidențial de la Cotroceni, Klaus Iohannis declara că a discutat subiectul cu cancelarul federal Werner Fayman. Despre care noul președinte al României ne-a asigurat că… l-a asigurat că această opinie nu ar fi decât „o opinie personală”. Așa este, numai că,domnul președinte (zice-se) al tuturor românilor, de-abia își intrase îl rol, așa încât, vorba românului „sita era nouă”. În schimb, vineri 21 decembrie 2018, în discuțiile pe care președintele Klaus Iohannis le-a avut, la Cotroceni, cu același Sebastian Kurz, acum cancelar federal al Austriei, acest dureros subiect nu a fost pomenit nici măcar în treacăt. Domnul nostru(?) președinte preferând o siropoasă tiradă de genul „Am exprimat aprecierea pentru buna integrare a comunității românești din Austria,cea de a doua comunitare de cetățeni europeni care contribuie activ la dezvoltarea societății austriece”. Declarație care datează din 21 decembrie 2018, adică fix cu 10 zile înainte ca profund discriminatoria lege la care visa, încă din 2015, Sebastian Kurz, intra în vigoare și începea să își producă efectele.
Să ne mai mirăm,atunci, dacă , până la această oră, președintele Klaus Iohannis nu a găsit de cuviință să își spună părerea despre declarația ministrului austriac de externe, Juliane Bagner –Strauss, dată Agenției BAPA, conform căreia „continuăm să considerăm că soluția aleasă este compatibilă cu dreptul european”?Nu ne mirăm nicidecum, mergem înainte și așteptăm, cu interes și apatie, noi declarații din campania electorală a președintelui Klaus Iohannis pentru un nou mandat. Mandat pe parcursul căruia, după ce, la Aachen, a fost parafat Tratatul franco-german, România își are ca și asigurat locul periferic într-o Europă cu două viteze. O Românie adeptă și practicantă a poziției „ghiocelului sfios”, poziția predilectă unui președinte atunci când dă ochii cu mai marii unor anumite state membre ale Uniunii Europene. Față de care domnia sa pare că are acute complexe de inferioritate.