O decizie a Primăriei Sectorului 2 va aduce mai aproape de adevăr numărul de locuitori al acestei unități administrative. Hotărârea Consiliului Local, pentru care se zbate de ceva timp viceprimarul Dan Popescu, stabilește o taxă de habitat utilizată pentru gestionarea deșeurilor menajere. La prima vedere, cei care sar în sus ca arși pentru că apare un „bir” în plus pus pe umerii populației pot să fie supărați: 159 lei de persoană anual nu-i chiar o sumă mică. Hotărârea include și o subvenție de 38 lei suportată de primărie, ca un cost pentru stimularea gestionării deșeurilor menajere reciclabile. Dacă stai și citești calm, vezi însă că, de fapt, nivelul taxei de habitat, cu subvenția, este exact ceea ce percepea firma de salubrizare, conform contractului. Adică 10 lei pe lună de persoană. Stau și mă întreb, ce calitate de serviciu poți să primești pentru 0,33 lei/zi? Ca locuitor în acest sector, văd că pe lângă strânsul tomberoanelor, prevăzut în contract cu asociația de locatari, mizeria care se aruncă pe străzi de populația conlocuitoare a devenit o sarcină suplimentară pentru firma de salubritate. Multe locuri devin rampe de gunoaie ad-hoc, formate rapid după ce trec mașinile de colectare ale salubrității. Poliția locală nu pare să aibă atribuții în acest proces vizibil de sufocare a mediului urban, patrulele trecând pe lângă focarele de infecție fără să le descopere sursa, deși camerele video sunt agățate mai peste tot. În Sectorul 2, la recensământ au „ieșit” 357.338 de locuitori. Hotărârea la care ne referim arată că, în prezent, circa 100 de mii de persoane nu au contract de salubrizare sau nu achită taxa, primăria neavând pârghia de intervenție între cele două părți. Dimensiunea acestui fenomen explică și acumularea de mizerie care afectează sănătatea întregii comunități: la două persoane care plătesc serviciul respectiv, una este parazit pe sistemul de colectare. Taxa pe habitat ar urma să fie întrodusă de la 1 martie 2019 și în următoarele două luni, pe baza declarațiilor pe proprie răspundere, trebuie specificat numărul de persoane care locuiesc la fiecare adresă. O declarare falsă către Direcția Venituri Buget Local ar fi considerată evaziune, așa încât putem conta că taxa pe habitat va da o imagine mai apropiată de realitate a numărului de locuitori. În plus, gestionarea deșeurilor menajere ar avea un suport financiar de circa 40 de milioane de lei anual. O afacere de 10 milioane de dolari supravegheată de primărie, cedată către un operator specializat, asigură trecerea unui prag minim de civilizație urbană care să antreneze toți locuitorii.