La numai o zi după ce fusesem anunțați că , la nivelul instituției prezidențiale, s-a constituit o comisie care va redacta un Program de țară pentru România, iată că, astăzi, președintele Klaus Iohannis ne dă de știre cum anume dorește să arate viitorul legislativ al țării. Parlament pe care, într-o formulare concentrată și expresivă domnia sa l-a denumit a fi compus din,,oameni devotați și curați’’.
De principiu nu avem ce reproșa portretului-robot al parlamentarului român contemporan pe care l-a schițat domnia sa, numai că stau și mă întreb de unde și până unde această grijă de a se pronunța pe un subiect pe care se concentrează, exact în această perioadă, partidele politice. Adică principalii actanți, adică viitorii câștigători sau, Doamne ferește!, perdanți ai alegerilor din decembrie?
Nu contest dreptul domnului președinte al tuturor românilor de a-și spune părerea asupra unui asemenea subiect de maximă importanță teoretică și practică, dar nici nu pot să nu bag de seamă faptul că declarațiile de azi ale domniei sale vin la foarte scurtă vreme după cele despre nevoia de a avea un guvern politic și nu unul de tehnocrați.Mod elegant de a recunoaște eșecul experimentului cu așa-zișii tehnocrați a la varză de Bruxelles pe care , după cum bine ne amintim, tot domnia sa îi desemna prin pseudonimul colectiv,,guvernul meu’’. Și atunci?...
Atunci, cu tot respectul pentru domnul președinte Klaus Iohannis, ridic două degete și cer voie să pun următoarea dublă întrebare:-a) oameni devotați cui anume?; și-b) curățați de cine anume?
Firește, logic ar fi să încerc să dau răspunsul pornind de la prima întrebare, numai că evoluția precipitată a faptelor, mă obligă să răstorn ordinea lor. Așadar, nici nu mai este cazul să ne îndoim de faptul că trebuie să avem oameni declarați curați de către DNA și, pe unde mai este cazul, de către ANI. Adevăr la minte cocoșului de vreme ce mai nu trece o zi fără o chemare a unui actual parlamentar la temuta instituție de forță a statului de drepți. Departe de mine gândul să spun că în cele două camere avem doar neprihăniți și ingenui, dar ce ne facem după ce vedem că nu chiar în toate cazurile mesajele propagandistice promovate cu mult tam-tam mediatic, prin spoturi de tele - justiție sunt și rămân valabile? Mai ales că, să vezi și să nu crezi, mai nou și mai nou, sunt tot mai mulți judecătorii care nu mai execută fără să crâcnească comenzile unice ale unor prokurori din speța europârăcioasei Monica Macovei? Numai că, până să se finalizeze procesele, există posibilitatea ca oameni care au fost trimiși cam fără motive temeinice în judecată să nu mai poată fi trecuți pe listele de candidați, deși faptele lor în sprijinul comunităților din care fac parte îi îndreptățeau pentru o asemenea investiție de încredere.
Cât privește, prima întrebare, care se referea la cel sau cei cărora trebuiau să le ,,fie devotați’’ viitorii parlamentari, aici răspunsul este mult mai lesne de dat. Și asta de vreme ce, după ce, cam cu o jumătate de gură, a constatat- mai corect spus: a fost nevoit să constate- eșecul ,,guvernului meu’’, domnul președinte Klaus Iohannis crede că poate să schimbe placa și să își dorească ,,parlamentul meu’’. Adică un parlament care, după ce a fost ales și investit, va fi pus, musai, să desemneze, neapărat, ,,un guvern al nostru’’.
Vă rog foarte mult să nu mă întrebați ce înțeleg prin acest plural- ,,al nostru’’- , fiindcă nu am de gând să vă răspund. Vorba înțeleptului: prieteni știu de ce…