Nici chiar Olanda, campionul european la exporturi de legume şi carne, nu se poate compara cu Polinia. România este autosuficientă la două categorii de alimente. În cazul Poloniei, doar la peşte şi fructe de mare şi uleiuri vegetale producţia internă nu poate satisface cererea. De aceea şi această ţară are nevoie de importuri. Toate statele membre ale UE au nevoie de importuri de alimente pentru a satisface cererea, fie de la producători europeni, fie din state precum Maroc, Egipt şi Turcia.
Clasamentul autosuficienţei producţiei de alimente a fost realizat de Credit Agricole Polska, iar categoriile de produse analizate sunt cereale, uleiuri vegetale, uleiuri animale, lapte, ouă, carne, fructe, legume şi peşte şi fructe de mare. Dar astfel de clasamente sunt înşelătoare pentru că producţia de alimente de obicei nu rămâne toată în ţară, fie ea europeană sau africană sau asiatică, decât dacă sunt introduse restricţii sau interdicţii de export, iar la astfel de politici se apelează de obicei din disperare. Anul trecut şi anul acesta până acum a fost multă disperare. Şi durere în portofelul consumatorului.
Spania, de exemplu, este un furnizor tradiţional de roşii pentru lunile de final de iarnă şi început de primăvară. Cel mai bogat comerciant de acolo, Juan Roig, patronul miliardar al lanţurilor de supermarketuri Mercadona, a explicat că puhoiul de cumpărători din restul Europei şi din China a făcut ca preţurile roşiilor şi cărnii din Spania să urce până la cer pentru cumpărătorii locali. Roig a precizat că războiul din Ucraina a afectat producţia de roşii deoarece scumpirea gazelor, un efect al conflictului, i-a forţat pe fermierii din nordul Europei să renunţe la producţia din sere, care sunt încălzite cu acest combustibil.
În schimb, cumpărătorii i-au luat cu asalt pe fermierii din Spania care-şi încălzesc serele cu energie solară. Şi astfel preţul roşiilor spaniole a crescut de la 1,40 de euro pe kilogram în ianuarie 2021 la peste 2 euro. Magazinele au urcat şi ele preţurile. Explicaţiile lui Roig vin în contextul în care el a fost descris de un ministru spaniol ca fiind „un capitalist fără scrupule“. Lipsa roşiilor spaniole, la care a contribuit şi vremea neobişnuit de rece din sudul ţării, este una dintre cauzele penuriei recente de legume din Marea Britanie.
Deşi unele legume par banale pentru unele societăţi, ele au o importanţă specială în altele şi lipsa lor poate duce la complicaţii economice şi politice. Turcia a sistat la începutul acestei luni exporturile de roşii pentru a frâna o eventuală creştere a preţurilor acasă, dar a ridicat interdicţia după câteva zile. Turcia este unul dintre cei mai mari furnizori pentru Europa, mai ales pentru Europa de Est şi în special pentru România, iar vremea bună din iarnă a făcut ca producţia din sere să fie destul de ridicată.
Ieşirea de pe piaţă a producătorilor olandezi din cauza preţurilor mari ale energiei înseamnă retragerea unui concurent pentru roşiile turceşti. Cea mai mare parte a producţiei din Turcia este destinată procesării. Marocul este exportator major de roşii pentru Europa de Vest, iar producţia şi livrările de acolo au fost afectate în ultimele luni de vremea rece şi de furturi. Pentru a avea suficientă marfă pentru piaţa europeană mai bogată, exportatorii marocani au întrerupt livrările către pieţele africane. Pentru mulţi fermieri marocani, natura, costurile şi sărăcia au devenit forţe potrivnice mult prea puternice pentru a rezista în afaceri.
Vremea rece din nordul Africii a afectat şi producţia de căpşuni a Marocului.
În plus, exporturile au fost lovite de scăderea puterii de cumpărare a europenilor. Preţurile şi-au mai revenit în primăvară, dar piaţa a scos în evidenţă o altă problemă pentru marocani: nu pot concura cu preţurile mici ale căpşunilor congelate exportate în Europa de fermierii egipteni, scrie Fresh Plaza. Astfel, producţia egipteană, care beneficiază de costuri foarte mici, tinde să monopolizeze toate pieţele. Vremea anormal de rece din iarnă a lovit şi producţia de roşii de seră din Uzbekistan, unde preţurile au atins niveluri record şi urcă.
Uzbekistan este o ţară săracă, dar care exportă fructe şi legume. Pierderile din producţie datorate frigului din sere variază de la 50% la 70%, ceea ce se vede şi în exporturi.
Probleme sunt şi în ţările bogate. În Olanda, campion european la producţie şi exporturi de legume şi carne, inflaţia la alimente a ajuns la 18% în februarie. Din cauza preţurilor record, ceapa a devenit un simbol al bogăţiei. Europa a importat în ultimele luni mai puţină ceapă, pe de o parte deoarece costurile mari au descurajat importurile, iar pe de alta pentru că rezervele locale din producţia de anul trecut au fost destul de ridicate. Ungaria, însă, se confruntă cu o criză de ceapă deoarece seceta a afectat recoltele. Iar ceapa este un aliment tradiţional pentru unguri.
La fel este şi în alte ţări, şi de aceea mai multe guverne au restricţionat exporturile. Printre ele se numără cele ale Turciei şi Kazahstanului.
În Asia s-au pornit deja războaie comerciale pentru ceapă. În India, lipsa legumei a devenit o chestiune politică, interesele exportatorilor fiind contrare celor ale consumatorilor. India este unul dintre cei mai mari producători din lume şi şi-a majorat exporturile de ceapă anul trecut. Tot anul trecut, Marea Britanie şi-a majorat cu 60% importurile, dar tot nu a scăpat de penurie. De asemenea, Uzbekistan şi-a făcut debutul pe lista importatorilor, potrivit East Fruit.
Cu atâtea penurii şi incertitudini pe pieţele legumelor şi fructelor, culmea penuriei ar fi ca Polonia să rămână fără celebrele sale mere. Lucrul acesta este posibil, spune pentru Fresh Plaza un mare distribuitor de mere polonez. Pentru că producţia din sudul Europei a fost foarte slabă anul trecut, merele poloneze s-au vândut bine şi continuă să se vândă la export, astfel că este posibil ca stocurile unora din producători să se epuizeze înainte de începerea sezonului din acest an. În 2022, China a importat cea mai mare catitate de mere din ultimii trei ani.
(sursa: Mediafax)