Un pas important făcut de chirurgie a însemnat extinderea intervenţiilor minim invazive. Nu se mai practică o tăietură mare, cu bisturiul, ca în chirurgia clasică, se fac 2-3 incizii mici, cât butoniera de la cămaşă, prin care se pătrunde cu o cameră video şi cu instrumente fine de intervenţie. Interviu cu profesor doctor Nicolae Iordache, şef Secţie Chirurgie la Spitalul Clinic „Sf. Ioan”
Florin Condurăţeanu: Se acceptase ideea că mâinile chirurgilor de valoare au o dexteritate aparte, izvorâtă dintr-un talent. În laparoscopie, chirurgul are ca prelungire instrumente fine, cameră video, mâinile lui nu mai ating organele...
Prof. dr. Nicolae Iordache: O metaforă spune că medicul chirurg are ochi în vârful degetelor. După incizia mare cu bisturiul, chirurgul poate palpa ţesuturile cu degetele, descoperind întărituri, modificări. În laparoscopie, chirurgul se obişnuieşte să simtă consistenţa ţesuturilor pipăind organele cu vârful instrumentelor, nu cu degetele. Şi în laparoscopie, chirurgul trebuie să aibă o abilitate a mâinilor, operează cu mişcări fine prin instrumente dirijate de el, instrumente cu coadă lungă.
F.C.: Ce operaţi laparoscopic?
Prof. dr. N. Iordache: Majoritatea operaţiilor pe abdomen se pot face minim invaziv. De altfel, peste 90% din cazurile de îndepărtare a apendicelui, de scoatere a vezicii biliare, se efectuează laparoscopic. Dar chirurgul obişnuit să facă intervenţii laparoscopice trebuie să ştie şi chirurgie clasică pentru că, în timpul operaţiei minim invazive, condiţiile din frontul operator impun uneori trecerea la o intervenţie cu bisturiul, cu o incizie mare.
F.C.: De ce în intervenţia laparoscopică se introduce în abdomen un gaz?
Prof. dr. N. Iordache: În abdomen, este un spaţiu virtual, organele sunt lipite unele de altele, iar introducerea acestui gaz se face pentru dobândirea unui spaţiu real de lucru. Asta, după vizualizarea interiorului abdomenului prin camera video, introdusă printr-un trocar, un tub. Chirurgul vede pe ecranul computerului organele şi din lateral, şi prin spatele lor. În chirurgia clasică se observau organele doar din faţă. Instrumentele de lucru sunt fine, de tăiere electrică, pense etc.
F.C.: Care sunt avantajele operaţiei minim invazive?
Prof. dr. N. Iordache: Incizia mare din chirurgia clasică şubrezeşte peretele abdominal. După tăietura mare, muşchii abdomenului nu ajung să atingă decât 80% din rezistenţa de dinainte de intervenţia chirurgicală clasică. Prin porţiunile cu rezistenţă slăbită după operaţie, creşte riscul de a ieşi intestinele afară, apar mai des herniile, eventraţiile, evisceraţiile. Secţionând pe o porţiune mare abdomenul, se ating şi terminaţiile nervoase; de aceea, sunt şi dureri mai mari după intervenţia cu bisturiul. Internarea pacientului operat prin laparoscopie este mai scurtă şi se consumă mai puţine medicamente. Operaţia minim invazivă lasă cicatrici aproape invizibile pe abdomen.
Prin laparoscopie, este mai redus riscul infecţiilor, porţiuni mult mai mici sunt în contact cu microbii. La supraponderali, unde stratul de grăsime este slab vascularizat, vin cu sângele mai puţin şi un număr limitat de leucocite, cele care se războiesc cu infecţiile.