Ortopezii afirmă că fracturile de bazin şi de şold sunt cele mai periculoase, se vindecă greu, cele de şold pot ţintui la pat vârstnicii pentru totdeauna. Dar şi fracturile de clavicule, de coaste, suferinţele la umăr crează probleme. Interviu cu profesor doctor Andrei Firică, membru de onoare al Academiei de Ortopedie a Franţei
Florin Condurăţeanu - Monturile nu numai că urâţesc piciorul prin osul ieşit în afară disgraţios, ci şi prin necazul de a nu mai purta sandale, încălţări pe măsură, ci mult mai mari. Cum intervine ortopedia?
Prof. Andrei Firică - Operaţia nu este simplă, ci complexă. Nu rezolvă montul răzuirea osului devenit proeminent în zona degetului mare. Deformarea osului de sub degetul mare strică poziţia tuturor oaselor celorlalte degete. Creşterea osului din zona degetului mare împinge, celelalte degete se încalecă, toate degetele piciorului sunt deformate. Chirurgul ortoped trebuie să acţioneze asupra oaselor tuturor degetelor pentru a le aduce la poziţia corectă. Se elimină şi surplusul de os la degetul mare. Intervenţiile la oasele labei piciorului sunt pretenţioase, în ortopedia statelor mari se face profilarea unor ortopezi doar pe operaţiile la laba piciorului.
F.C. - Cum se soluţionează fractura de claviculă?
Prof. A.Firică - Clavicula în caz de fractură nu se îmbracă în ghips. Norocul este că fiind o zonă cu vascularizaţie intensă clavicula se sudează relativ repede. Clavicula are două articulaţii: una de legare de osul pieptului, de stern, şi a doua articulaţie de asamblare cu osul humerus al braţului. Când fractura claviculei nu are o dezaxare mare, se realiniază de chirurgul ortoped, montându-se şi o structură metalică de susţinere a osului în exterior. Dacă stricarea alinierii fragmentelor de claviculă impune o intervenţie mai complicată, trebuie să existe precauţia de a nu leza cele două vese mari ce traversează zona şi a nu atinge pleura plămânului. La fracturarea claviculei cu dezaxare mare, se poate întâmpla şi pericolul perforării pleurei plămânului de către osul rupt şi străpungerea celor două vase importante de sânge.
F.C. - Cei mai mulţi oameni acuză suferinţe la picioare, la genunchi, la şold, la glezne. Dar mulţi se vaită şi de dureri la umăr. Cum pot scăpa de necazurile la umăr?
Prof. A. Firică - Din start trebuie să menţionăm că umărul este cea mai complexă articulaţie a organismului. Umărul asigură mulţimea de mişcări ale membrului superior, numeroasele grade de libertate. Cei ce sunt chinuiţi de picioare oftează cu temei, pe articulaţiile şoldului, genunchiului, gleznei se sprijină toată greutatea corpului. Dar nu trebuie uitat că şi umărul, pe lângă libertarea de a face mişcări variate, în toate direcţiile, ei bine în umăr se adună solicitări şi din cărarea de greutăţi cu braţele, fie sacoşe, valize, dar şi când sunt purtaţi copilaşii în braţe. În umăr apar şi deteriorările de uzură, de trecerea anilor, dar şi suprasolicitările oamenilor din anumite meserii, zugravi, cei ce montează obiecte pe tavan, cei ce lucrează cu braţele ridicate. În umăr accidentele pot produce deteriorări. Umărul are o construcţie mai aparte: oase, grupuri de muşchi, tendoane, ligamente. Oasele, adică omoplatul şi capul humerusului din capătul braţului, plus claviculele crează un defileu osos. Prin acest canal osos trec muşchii, tendonul lung, ligamentele. Când omul lucrează mult cu braţele muşchii, părţile moi din umăr cresc în dimensiune, prin ei circulă mai mult sânge. Dar defileul osos nu permite dilatarea muşchilor, ligamentelor şi apar durerile. Când se fac lucrări cu braţele ridicate poate apărea o pungă de lichid la articulaţia cu capsula humerusului şi se iveşte durerea, disconfortul. Pe lângă dureri neplăcerile se manifestă şi prin limitarea mişcării, braţul nu mai poate fi ridicat la maximum, suferindul nu se mai poate pieptăna, de exemplu. Cel cu dureri în umăr nu trebuie să aştepte potolirea durerilor de la sine, e cazul să consulte un ortoped. Acesta poate face infiltraţii cu medicamente antiinflamatoare, sunt ajutaţi şi de procedeele de fizioterapie, de gimnastica medicală, de balneologie în staţiuni.
În situaţii mai complicate ale umărului se poate inerveni pentru remedieri şi cu endoscopul, prin inervenţii minim invazive. Cu endoscopul se pot răzui şi depunerile de calciu, care aduc necazuri cu aceste căciuli dure de os.