Refuzul de a merge la şcoală este una dintre cele mai comune fobii ale copilăriei. De cele mai multe ori, aceste frici au la bază relaţiile defectuoase pe care cei mici le au cu ceilalţi elevi sau cu dascălii. Adriana Lefter, o învăţătoare din Tecuci, cu o experienţă profesională de peste zece ani, a găsit mai multe metode ingenioase, prin care i-a determinat pe cei mici să se aprecieze şi să se iubească necondiţonat unul pe celălalt.
„Borcanul Prieteniei”, activitatea în cadrul căreia copiii din clasa Adrianei Lefter au trebuit să îşi scrie între ei mesaje de prietenie, să îşi facă mici daruri sau felicitări care să demonstreze respectul pe care îl au faţă de colegi, i-a determinat pe micii elevi să exclame: „Doamna, a fost uimitor!”. Dascălul povesteşte cum i-a venit această idee: „La capitolul «Despre prietenie» am făcut o activitate nouă. Ei şi-au ales colegul de clasă pentru care trebuia pregătit borcanul şi au avut sarcina să-l decoreze după preferința și imaginația fiecăruia, apoi să pună înăuntru mesaje, scrisori, felicitări, daruri mici, simbolice, prin care să-și arate aprecierea și respectul”, a povestit dascălul pentru Jurnalul.
Cel mai emoţionant moment
Învăţătoarea din Tecuci spune că punctul culminant al activităţii a fost atunci când cei mici au făcut schimb de mesaje: „A fost emoționant, căci ei așteptau cu nerăbdare să descopere ce se află în interior și reacțiile lor au fost neașteptate. Îmbrăţişările, zâmbetele prietenoase, emoțiile, toate au făcut din această activitate una de neuitat. Mesajele lor sincere m-au bucurat foarte mult, au fost mesaje de apreciere, admirație, multe complimente, alături de desene, mici colaje și bombonele. La final erau foarte încântaţi, mi-au relatat că s-au simțit uimitor, că toate acele complimente i-au emoționat până la lacrimi”, mai spune Adriana Lefter.
Întărirea relaţiilor prin joc
Dascălul spune că „Borcanul Prieteniei” nu este unicul proiect pe care l-a folosit la clasă pentru a-i ajuta pe cei mici să devină cei mai buni prieteni. În opinia ei, secretul fericirii copiilor stă în joc: „Jocul «Scaunele muzicale», aplicat cu o variantă adaptată, astfel încât pe parcursul jocului elevii nu sunt eliminaţi, doar numărul de scaune se reduce și ei trebuie să se grupeze cât mai bine, ca nimeni să nu rămână fără loc; «Sunt important!», o activitate prin care elevii au dat exemple de situații în care s-au simțit/ nu s-au simțit importanţi (la școală/acasă/la joacă) și să argumenteze răspunsul; «Pune-te în pantofii mei», cu exemple de situații reale sau imaginare care ar determina emoții pozitive sau negative”, mai declară învăţătoarea.
„Povestea hârtiei”, soluţie anti-bullying
La nivel european, România se situează pe locul trei la bullying în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit raportului Organizației Mondiale a Sănătății. Având în vedere că în şcolile româneşti, conform statisticilor, un sfert din copii sunt jigniţi, Adriana Lefter a inventat un joc prin care şi-a învăţat elevii importanţa relaţiilor calde: „«Povestea hârtiei», o activitate în care am discutat despre efectele emoțiilor negative asupra colegilor după folosirea de cuvinte ofensatoare – am luat o coală albă pe care am comparat-o cu sufletul curat al unui copil, care fiind jignit el suferă și astfel foaia am şifonat-o. Oricât ne-am cere scuze după, efectele rămân în sufletul copilului, așa cum efectele şifonării rămân pe hârtie, de aceea insist foarte mult să evite total aceste cuvinte și să dovedească zilnic empatie și prietenie”, a încheiat Adriana Lefter.
„Îmi dedic mult timp școlii, pregătirii lecțiilor, citesc mult, caut jocuri, activități în completare, lucruri noi care să-i bucure, și asta o aflu la sfârşitul orei, când vin să mă îmbrățiseze și să-mi spună: «Vă iubesc, doamna». Pentru mine acesta este feedback-ul cel mai important”
Adriana Lefter