Marele actor continuă să dăinuie în inimile și amintirile românilor, datorită nenumăratelor filme în care a jucat cu un talent uriaș, în roluri care și astăzi ne încântă: Patraulea din seria ”B. D. – Brigada Diverse”, Ismail din ”Toate pânzele sus”, Limbă din ”Revanșa”, sau ”Nea Mărin miliardar”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, sau alte zeci de roluri care i-au adus un renume nemuritor și l-au consacrat drept unul dintre cei mai îndrăgiți actori de comedie din România.
Jean Constantin s-a născut pe 21 august 1927 la Techirghiol, în judeţul Constanţa. într-o familie cu nouă copii, actorul fiind cel mai mic dintre băieți, mama sa, Caliopi, fiind de origine greacă, iar tatăl său, Dumitru, macedonean sârb. Numele de familie original al actorului era Zeanu, care a suferit diferite transformări, de la Geanu devenind ulterior Jean, iar numele de botez al actorului era Constantin, după bunicul său patern Costache.
Încă de la vârsta de 16 ani Jean Constantin a renunțat la școală și a început să muncească în Portul Constanţa, unde lucra în cadrul Brigăzii 3 Constanţa de pe şantierul Bumbeşti-Livezeni ca hamal, dar și ca numărător de saci, și unde împreună cu o parte dintre colegi a înfiinţat o brigadă artistică. El își dorea mult să lucreze în port, deoarece credea că așa va putea să se îmbarce pe vas, perioadă în care tânărul Jean Constantin glumea spunând: ”Noi, puştii, eram şobolanii portului“. Tot în acea perioadă a fost coleg și cu Ilarion Ciobanu.
„Adevărul este că mie, fiind cel mai mic și mai răsfățat dintre frați, nu mi-a plăcut deloc cartea. De-aia, deși tata voia să mă facă arhitect, auzi la el, m-am făcut artist. Înarmaţi doar cu naivitatea şi cu visele celor 16 ani, mai mulţi colegi de liceu ne-am înrolat cu entuziasm în Brigada a 3-a Constanţa, ce urma să plece pe şantierul Bumbeşti-Livezeni”, a declarat Jean Constantin în urmă cu mulți ani.
În anii ‘50, pe când era angajat al Casei de cultură a sindicatelor, Jean Constantin a locuit în podul imobilului, unde nu avea grup sanitar, iar pentru a-şi face toaleta, era nevoit să coboare la parter. Într-o dimineaţă, a fost surprins în pijama de o delegaţie oficială venită în control. Unul dintre oficiali a întrebat ce e cu actorul, iar după ce i s-a explicat situaţia, acesta a comandat ”să îi repartizaţi imediat o casă!”, scrie Jean Badea, prieten al artistului, în cartea dedicată actorului, „Omul care aduce... hazul“. Astfel, a primit un apartament, aproape de faleză, pe strada Cristea Georgescu, unde avea să locuiască mult timp.
Jean Constantin şi Ilarion Ciobanu au jucat în brigada artistică portuară, iar în 1952 a fost luat în armată la grăniceri, la Turnu Severin, fiind remarcat în ansamblul artistic de viitorul regizor Iulian Mihu. În 1957 a intrat prin concurs la Teatrul de Stat din Constanţa, unde a activat timp de 30 ani la secţia de estradă Fantasio, coleg cu Dan şi Sida Spătaru, Aurel şi Gelu Manolache, Mariana Cerconi (soţia sa din „Toate pânzele sus“), Ilona Moţica, Gina şi Milidi Tătaru.
Încă din copilărie lui Jean Constatin îi plăcea să spună poezii, părinţii încurajându-l, iar în 1957 a debutat pe scenă la secţia de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanţa.
Despre viața maestrului Jean Constantin trebuie menționat faptul că a fost muncită, a făcut naveta cu trenul, uneori chiar și cu căruța pentru a ajunge la teatru, fiind un actor care a pus suflet în tot ce făcea, dedicare despre care maestrul spunea că: ”dacă nu trece prin tine, publicul te simte”.
Actorul a jucat în peste 80 de filme, dintre care amintim ”Răzbunarea haiducilor”- 1968, ”Baronul Ecluzei” – 1960, ”Zile de vară” - 1968, ”Chirița la Iași” - 1987, ”Jianu, haiducul” – 1981, ”Haiducii lui Șaptecai” - 1970, ”Procesul alb” – 1965, ”Prea mic pentru un război atăt de mare” - 1969, seria de filme de comedie ”Brigada Diverse” - 1970, în care a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu și Iurie Darie, ”Nea Marin miliardar” - 1979, în care a jucat alături de Amza Pellea, Sebastian Papaiani, Draga Olteanu-Matei, Stela Popescu și Ștefan Bănică, ”Toate pânzele sus” – 1975, jucând alături de actorii Ion Besoiu - Anton Lupan, Ilarion Ciobanu - Gherasim, Sebastian Papaiani - Ieremia, George Paul Avram - Haralamb și Cristian Șofron – Mihu.
Printre cele mai recente filme în care a jucat celebrul actor amintim ”Supraviețuitorul” – 2008 și ”Poker” de Sergiu Nicolaescu, ”Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” - 2006, ”Păcală se întoarce – 2006, ”Roming” - 2007, de Jiri Vejdelek, ”A doua cădere a Constantinopolului” – 1994.
Jean Constantin a jucat în mai multe seriale și filme de televiziune, dintre care amintim ”Vine poliția!” la Pro TV și ”Regina”, difuzat de Acasă TV.
Maestrul Jean Constantin a jucat și pe scena Teatrului Național București, fiind distribuit în spectacolul ”O scrisoare pierdută”, de Radu Beligan.
Maestrul este iubit și pentru rolurile jucate magistral, cum ar fi Ismail, din serialul ”Toate pânzele sus!”, în care Jean Constantin avea replici savuroase, stâlcite intenţionat în limba română, despărţit de polonicul lui, memorabile fiind replicile „întâi mâncam şi pe urmă luptam“ şi „Ismail mâncam, cu polonicul dădeam“.
Un alt rol memorabil a fost în seria ”Brigada Diverse”, care avea o distribuţie excepţională într-un inspirat amestec de film polițist și comedie. Regizorul Mircea Drăgan îi încuraja pe actori să improvizeze, dar ţinea însă foarte mult la disciplină. Jean Constantin povestea într-un interviu un episod elocvent: ”Am să vă povestesc o păţanie de-a mea, la o filmare cu «B.D.». La stadionul «Dinamo», lipsisem câteva minute, să mănânc un sandviş. Când m-am întors, Mircea Drăgan, cunoscut pentru exigenţa lui, m-a întrebat cât m-a costat sandvişul. «Trei lei», i-am răspuns. «Nu-i adevărat, te-a costat 503 lei» , mi-a replicat. «Cum aşa, nu ştiu eu cât am dat pe el?» Abia atunci mi-a explicat Drăgan: «Îmi pare rău, îmi eşti simpatic, dar n-am ce face. Ai plecat de la filmare, asta te costă 500 de lei» Acum să nu mă înţelegeţi greşit, v-am povestit întâmplarea care a fost singura de acest fel”.
Operatorul celor trei pelicule, Nicolae Mărgineanu, şi-a amintit câteva episoade amuzante din perioada turnării acestora: ”scenele de detenţie s-au filmat la Văcăreşti. La un moment dat, în frizeria închisorii, Jean Constantin şi Puiu Călinescu stăteau pe scaune, îmbrăcaţi în zeghe. Fără să-şi dea seama nimeni din echipă, a apărut acolo chiar frizerul puşcăriei, un individ uriaş, care l-a apucat brutal de păr pe Jean şi a vrut să-l radă corespunzător, crezând că e chiar un deţinut adevărat.
Jean făcea naveta de la Constanţa şi se întâmpla să mai şi întârzie uneori. Ţin minte că la un moment dat Toma Caragiu a spus, cu mimica lui inimitabilă: «Paştele mamii lui de ţigan! Ăsta precis a furat ceva din tren şi l-au prins! De-asta nu mai vine!”.
În 2008, la Gala Premiilor Gopo, Jean Constantin a primit premiul pentru întreaga activitate, un tribut adus carierei sale impresionante în lumea filmului românesc, un premiu care a venit ca o recunoaștere a nu doar a talentului său unic, ci și a impactului de durată pe care l-a avut asupra cinematografiei românești. Cu cinci ani înainte, în 2003, Uniunea Teatrală din România (UNITER) i-a acordat premiul special pentru teatru de revistă, subliniind astfel contribuția sa semnificativă și în acest domeniu, iar talentul său versatil și capacitatea de a aduce bucurie publicului prin spectacolele sale de teatru au fost astfel onorate.
Anul 2007 a adus o altă distincție deosebită pentru Jean Constantin. El a fost investit drept Cavaler de Malta al Ordinului ”Sf. Ioan” de Ierusalim, într-o ceremonie desfășurată la Suceava, onoare care a subliniat nu doar excelența sa artistică, ci și calitățile sale umane și contribuția la cultura și societatea românească.
În 2003, Consiliul Director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România i-a oferit o clachetă de aur și o medalie jubiliară ”Magna cum Laudae”. Aceste distincții au recunoscut meritele sale deosebite și rolul său esențial în dezvoltarea și promovarea filmului românesc.
Recunoașterea talentului lui Jean Constantin a venit nu doar prin premii, ci și prin lucrări biografice dedicate vieții și carierei sale. Jean Badea, fost secretar literar al Teatrului de revistă Fantasio, i-a dedicat biografia artistică ”Omul care aduce hazul”, publicată în 1998. Această carte a oferit o privire detaliată asupra vieții și carierei lui Jean Constantin, evidențiind parcursul său profesional și impactul său asupra publicului român.
Mulţi români încă sunt convinşi că actorul era rrom, fapt infirmat şi de sora actorului, Ileana Jean, profesoară de limba română, care a prezentat, la un moment dat, actele doveditoare ale originilor elene ale familiei. Dar, una dintre bucuriile sale a fost chiar şi confuzia că e rrom, deoarece îl ajuta şi înfăţişarea, însă şi naturaleţea cu care îşi juca rolurile de acest fel. Pentru el, era o confirmare că îşi face meseria de actor așa cum trebuie, ”că am jucat convingător şi am convins etnia să creadă că sunt de-al lor”.
În ceea ce privește viața privată a lui Jean Constantin, multe dintre detalii nu au fost la fel de mediatizate precum cariera sa profesională. Totuși, se știe că a fost căsătorit de trei ori. Ultima soție, Elena, a fost soția actorului Gheorghe Cozorici. Cei doi s-au cunoscut la teatru, unde s-au îndrăgostit și au rămas împreună până la finalul vieții. Jean și Elena Constantin au avut o căsnicie solidă, bazată pe iubire și respect, care a durat timp de 30 de ani, până la moartea actorului. Despre momentul în care a decis să-și împartă viața cu Elena, actorul declara: „Am jucat la Teatrul Naţional «O scrisoare pierdută » şi Nina mi-a suflat mie în piesă. La sfârşit, am suflat-o eu de tot.”
Pentru ca mai târziu să adauge: „Ultima mea soţie – că trei au fost toate şi nu le-am atins nici cu o floare – e Jean Elena, care a lucrat la Teatrul Naţional din Bucureşti 40 de ani. Când am jucat «O scrisoare pierdută», ne-am cam împrietenit. Este fosta soţie a lui Gheorghe Cozorici. Nina este şi rămâne o doamnă extraordinară, o soţie rară. E frumoasă. N-are ea un ochi, dar e frumoasă!”.
Totodată, Elena declara despre marele actor: „Jean Constantin nu vorbea niciodată cu mine despre moarte. Când am fost la înmormântarea lui Dan Spătaru, au venit mulţi oameni, iar Jean mă întreba: «La mine o să vină tot aşa de multă lume?», «Nu, la tine o să vină toată Constanţa». Când era bolnav i-am zis să nu se mai ducă la muncă. Dar mi-a răspuns:”Nu pot, vreau să mor pe scenă!”. ”Dacă ştia că are un spectacol, peste o lună, nu stătea. Nu putea să lipsească de pe scenă. Era tot timpul acolo, oriunde îl chemau", a mai spus Nina Constantin.
Pe 26 mai 2010, lumea artistică românească a pierdut una dintre cele mai strălucite stele ale sale. Jean Constantin, cunoscut ca ”maestrul comediei”, a fost găsit fără suflare în apartamentul său din centrul Constanței, în timp ce se pregătea să plece la o întâlnire cu prietenii săi, pescarii, în Portul Constanța.Trupul neînsuflețit al marelui actor a fost descoperit de Ionuț Galani, un cunoscut interpret de muzică grecească și prieten apropiat al familiei.
La vârsta de 83 de ani și după 57 de ani de activitate neîntreruptă în teatru și film, Jean Constantin a lăsat în urmă o moștenire artistică inestimabilă. Actorul a fost celebrat pentru rolurile sale memorabile care continuă să încânte publicul chiar și după dispariția sa, în timp ce filmele în care a jucat sunt difuzate frecvent pe posturile de televiziune, păstrând vie amintirea talentului său unic.
Cariera sa prodigioasă este marcată de respectul și admirația colegilor de breaslă, care i-au recunoscut întotdeauna meritele și influența asupra generațiilor de actori ce i-au urmat. Jean Constantin a fost nu doar un artist de excepție, ci și un prieten devotat, un om care a adus bucurie și zâmbete în viețile celor din jurul său.
De-a lungul vieții sale, Jean Constantin a colecționat nu doar premii și distincții, ci și obiecte cu valoare sentimentală, care rămân mărturii ale unei vieți dedicate artei și publicului. Fiecare rol interpretat, fiecare replică rostită și fiecare zâmbet oferit au construit un patrimoniu cultural de neprețuit, care va dăinui în inimile românilor pentru totdeauna.
Jean Constantin va rămâne întotdeauna o figură emblematică a comediei românești, un artist care a știut să transforme fiecare apariție într-o sărbătoare a talentului și umorului. Deși s-a stins din viață, moștenirea sa artistică continuă să trăiască, păstrându-l aproape de cei care l-au iubit și admirat.
Astăzi, la 14 ani de la moartea maestrului, putem spune că moștenirea sa artistică rămâne vie prin performanțele sale remarcabile și prin bucuria pe care a adus-o generațiilor de spectatori, demonstrând că adevărata măiestrie actoricească transcende timpul și spațiul.