Să aprofundăm, sprijin în acest demers științific ne vor fi cercetătorii Arhivelor Naționale: „La 17 martie 1517, Neagoe Basarab, domnul Țării Românești, jura credință regelui Ungariei, asigurându-l pe Ludovic al II-lea Iagello că el, boierii săi și toată țara se vor opune atacurilor venite din partea păgânilor, vrăjmași ai Sfintei Cruci, și, la nevoie, îi vor informa pe brașoveni, pe locuitorii din Țara Bârsei și pe regele Ungariei despre atac. Strategia domnului de a întreține bune relații diplomatice cu vecinii creștini, constantă de-a lungul întregii sale domnii, era menită să contrabalanseze suzeranitatea pe care Imperiul Otoman o exercita asupra Țării Românești”.
Către înălțimea Laloș
Dar să aflăm ce conținut are documentul: „...Io Basarab voevoda, cu mila lui Dumnedeu domn, facem cunoscut ocârmuitorilor, că domnia mea și boerii domniei mele, mari și mici, câți se află în țara domniei mele, iată noi am făcut aci, prin acéstă carte, jurăment pe credință, cum ca să fim domnului nostru înălțimei Laloș craiului credincioși și drepți și cu dréptă slujbă, precum au fost și alți domnitori, foști mai înnainte de noi, dintre moșii și strămoșii noștri; căci domnul meu, înălțimea Laloș craiul m’a întărit în țara domniei mele și întru tóte mi-a făcut mie dreptate și credință. Pentru acésta și domnia mea, cu boerii domniei mele, apoi noi ne plecăm sub sfânta corónă, precum ca să fim înnălțimei crăeșci credincioși și drepți, și așijderea și celor ce sunt apropiații noștri vecini, Brașovenilor, și vechei țeri Bârseșci, iar noi cu ei să trăim și să avem dreptate și dragoste între noi”.
Împotriva păgânilor
Tot aici: „Iar acela cari vor fi vrăjmași domnului nostru înnălțimei Laloș craiului și Brașovenilor și vechei țeri Bârseșci, apoi aceia, așijderea, să fie și поue vrăjmași; iar cu prietenii prieteni să fim și noi. Iar dacă s’ar întempla, ca aceia, cari sunt păgâni și vrăjmași sfintei cruci și sfintei coróne și ar voi să trécă peste plaiuri spre părțile ungureșci, ca să prade, apoi domnia mea și cu boerii domniei mele și cu tótă țara, dacă ni se va părea că putem sta înnaintea lor, ca să-i oprim, apoi noi să stăm, ca să-i oprim; iar dacă vom vedea că nu putem sta înnaintea lor, apoi noi să dăm de șcire domnului nostru înnălțimei crăeșci și Brașovenilor și țarii Bârseșci” (Gr. G. Tocilescu, „534 de documente slavo-române din Țara Românească și Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul 1346-1603”, București, 1931).
Reguli comerciale cu sașii Brașovului
Ce însemnătate are acest document? Cercetătorii Arhivelor Naționale sunt la post: „Hrisovul reglementează și relațiile comerciale între Țara Românească și negustorii brașoveni prin privilegiile acordate acestora, și anume dreptul de a veni cu marfă de la Brașov sau din Țara Bârsei pe care, după ce plătesc vama «precum ei au plătit și în timpul altor domnitori, foști mai înainte de noi», o pot vinde «cu bucata și ridicata» în Târgoviște, Câmpulung și în Târgșor. Limitarea dreptului negustorilor brașoveni de a-și vinde marfa doar în cele trei orașe menționate era un mod de a proteja comerțul local, nerespectarea prevederilor fiind urmată de consecințe: «Iar prin alte orașe să nu fie slobodi să umble cu marfă, nicăeri. Iar dacă vor fi alți omeni, și cu dreptate și pe cale dreptă nu vor umbla, apoi aceștia să fie judecați după legea dumnedeiască și să se pedepsescă fiecare după fapta sa»”.
Pergament scris în slavonă
Scris în limba slavonă, pe pergament, hrisovul a fost validat prin aplicarea mai multor peceți, practică utilizată în cancelariile domnești ale țărilor române la emiterea actelor externe, menită să sublinieze solemnitatea actului, dar și asumarea conținutului atât de către domn, cât și de către marii boieri din Sfatul domnesc: „Dară nu numai domnia mea jurăm și credință punem, ci d’împreună cu sfetnicii domniei mele: jupân Barbu banul craiovenesc, și jupân Calotă marele vornic, și jupân Hărvat marele logofăt, și jupân Dumitru marele vistiarnic, și pe credința tutulor boerilor domniei mele, mari și mici. Și pentru marea credință ce punem domnia mea, am pus domnia mea crisovul Țării Româneșci și pecețile boerilor domniei mele, pentru ca să stea neclintit, cu credință” (Gr. G. Tocilescu, „534 de documente slavo-române din Țara Românească și Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul 1346-1603”, București, 1931).
507 ani s-au împlinit în 17 martie 2026 de la parafarea jurământului domnitorului Țării Românești, Neagoe Basarab.
Neagoe Basarab (1482-1521) a condus Țara Românească între 1512 și 1521.
Cei interesați de acest document impresionant, dar și de altele de asemenea valoare le pot vedea cu propriii ochi în cadrul expoziției „Din tezaurul Arhivelor Naționale” (bd. Regina Elisabeta, nr. 49). Programul de vizitare este de luni până vineri, între orele 9.00 și 16.00. Accesul este gratuit.