Regia Autonomă de Transport Bucureşti (RATB) este unul dintre cei mai huliţi prestatori de servicii comunitare de către locuitorii Capitalei. Transportaţi ca sardelele la primele ore ale dimineţii, obligaţi să fiarbă la propriu în zilele toride de vară pentru că şoferii nu dau drumul la aer condiţionat (să facă economie ori să fure motorina) sau lăsaţi să aştepte zeci de minute prin staţii (tramvaiul 5 ar fi un exemplu), pentru bucureşteni aceste anomalii au intrat în rutina cotidiană.
Mulţi s-au resemnat, obosiţi să mai protesteze la abuzurile angajaţilor Regiei, dar continuă să-şi cumpere conştiincioşi, lună de lună, abonamentul de transport. Din păcate însă, lipsa de reacţie este interpretată, probabil, de către unii angajaţi ai Regiei, chiar de la vârful ei, ca o victorie a RATB. Poate, dar împotriva bunului-simţ.
Tarife diferite pentru trasee şi staţii comune
Una dintre deciziile, cel puţin curioase, ale conducerii RATB este suprapunerea liniilor de transport în comun preurban, pe anumite porţiuni, peste liniile de transport urban, inclusiv având aceleaşi staţii. Dacă ai ghinionul să iei din oraş un autobuz preurban, te poţi trezi imediat amendat de controlorii RATB, deşi mergi pe un traseu pe care circulă şi autobuze urbane. Pentru a spori şi mai mult confuzia în rândul călătorilor, autobuzele RATB care circulă pe liniile preorăşeneşti nu au niciun semn distinct, un avertisment, astfel încât oamenii să ştie că acestea au tarife mai mari (1,5 lei/călătorie) faţă de cele de pe liniile urbane (1,3 lei/călătorie). Foarte rar, câte un autobuz are pe parbriz un avertisment mic, pe o coală A4, aşa că şi acesta poate fi ratat foarte uşor de către călători.
Despre modul cum funcţionează aparatele de validare a cardurilor, nici nu mai are rost să vorbim. Nu ne permite spaţiul şi, oricum, nu s-ar schimba nimic pentru că problema persistă de ani de zile.
Când merg cu autobuzele sau tramvaiele RATB, călătorii apucă să-şi valideze cardurile doar dacă urcă cu ele în dinţi, pentru că în următoarele secunde, şi de multe ori înainte de a se închide uşile, controlorii blochează aparatele de validare. Dacă ţi-ai rătăcit cumva cardul prin geantă, eşti amendat urgent, chiar dacă te-au văzut că ai urcat odată cu ei şi le arăţi totuşi cartela buclucaşă.
Precizări doar în note de subsol
O vizită pe site-ul Regiei pentru a te dumiri care este treaba cu cele două tipuri de tarife este o adevărată aventură. Trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare şi, eventual, calmante, ca să rezişti. Trebuie să studiezi site-ul din „scoarţă în scoarţă” şi, neapărat, să nu ratezi notele de subsol scrise cu nişte caractere pentru a căror citire ai nevoie de o privire de vultur. De-abia, pe undeva, pierdut prin notele de subsol, se face o referire la faptul că abonamentele urbane nu sunt valabile pe liniile preorăşeneşti şi expres. Şi atunci mai punem o dată întrebarea, că poate vom primi şi un răspuns: de ce au trasee şi staţii comune?
Brambureli şi omisiuni. Doar din greşeală?
Pe site-ul Regiei, la secţiunea “Validare şi consultare carduri - validarea pe traseu comun” se specifică doar că “abonamentul eliberat pe o linie/două linii este valabil pe toate liniile ce au traseu comun cu aceasta/acestea, indiferent de tipul liniei, cu excepţia liniilor preorăşeneşti şi Expres, însă numai pe porţiunile de traseu comun”. Nu se face, însă, absolut nicio referire la abonamentele valabile pe toate liniile, ceea ce poate crea confuzie pentru posesorii acestui tip de abonamente. Astfel, se poate deduce - cum ar fi şi logic, de altfel - că abonamentul pe toate liniile orăşeneşti este valabil pe toate liniile din oraş, cu excepţia liniilor Expres, autobuze pe care menţionează în mod clar că sunt linii speciale şi au alte tarife.
Controlorul RATB, tâlharul modern
Sub ascunzişul ceţii groase în care au fost băgaţi călătorii, controlorii RATB îşi fac de cap. Aceşti apostoli ai corectitudinii stau şi vânează călătorii aflaţi în situaţia prezentată, deşi li se atrage atenţia că autobuzul nu are niciun însemn care să te avertizeze că este linie preorăşenească. Cei mai mulţi dintre ei, rudimentari în atitudine şi exprimare, au doar o ţintă: să-şi facă norma la amenzi, iar pentru aceasta trec peste orice argument logic care li se aduce. Ei se transformă însă în mieluşei când au în faţă grupuri turbulente sau călători ceva mai solizi. Îi ocolesc de la distanţă pentru că, nu-i aşa, “frica păzeşte bostănăria”.