Moldova rămâne veşnic surprinzătoare, cu poveştile ei, cu oamenii care au construit aici o istorie de neclintit, indiferent de ceea ce au adus perioadele nefaste. Un circuit prin inima Moldovei nu poate ocoli capitala ei spirituală, oraşul Iaşi, dar nici Romanul, un oraş de poveste, mai puţin cunoscut. Turismul s-a dezvoltat şi aici, la Roman şi în împrejurimile vechii aşezări, cu rădăcini în paleolitic, unde pot fi descoperite locuri fabuloase.
”La această masă, aşezată chiar lângă vechiul cuptor, obişnuia să stea Mihail Sadoveanu...”, spune ea... o altă Ancuţă, care-i serveşte la mese pe călătorii care opresc la han. Masa şi scaunele sunt obiecte de muzeu, iar Hanu Ancuţei este un nepreţuit muzeu interactiv, care-şi primeşte şi astăzi oaspeţii, la fel ca acum 300 de ani. De 15 ani, mulţi dintre cei care trec spre sau dinspre Roman se opresc aici. Acelaşi din povestirea lui Mihail Sandoveanu. El este şi astăzi mereu plin de oameni şi plin de viaţă. Încă de la început, farfuriile spun povestea Hanului Ancuţei, înainte de masă, pentru a nu exista dubii în privinţa autenticităţii locului. Pentru că hanul are foarte multe secrete care merită să fie descoperite. Vechimea lui se pierde în negura vremurilor. Hanul a împlinit deja venerabila vârstă de 300 de ani.
Pardoseala şi pivniţa sunt păstrate de atunci. Dar, despre aceste locuri se mai spune că sunt mult mai vechi decât ne arată primele atestări documentare, pentru că locul de han este ales de călători, de negustori, la răscruce de drumuri, şi nu de hangii. Nu întâmplător este mereu plin de viaţă. Se spune că unele locuri de pe pământ sunt încărcate cu energie pozitivă sau negativă. Acest loc este, cu siguranţă, unul dintre ele. Este un loc binecuvântat. Un loc în care negustorii obişnuiau să se adăpostească, în drumurile lor lungi.
Nuşa Chiriac, proprietarul hanului
O istorie fabuloasă, împletită cu legenda
Istoria recentă a hanului începe în anul 1718, când este atestată documentar prima construcţie, într-o formă aproximativ la fel ca cea de astăzi. Prin 1920, hanul era deja în ruină. Proprietarii n-au mai plătit impozitele şi hanul a fost confiscat de Casa Rurală. Familia Plugaru, care o avea pe Ancuţa, cea din poveştile lui Sadoveanu, l-a cumpărat de la Casa Rurală, dar nu mai era hanul de altădată. Era deja o cocioabă cu patru odăi.
În 1967, Nicolae Ceauşescu a trecut pe la Neamţ şi a dispus să se construiască aici un han, aşa cum era cel de pe vremuri. Pe vremea aceea se numea Rateş.
Ancuţa din poveştile lui Sadoveanu mai serveşte şi astăzi călătorii care se retrag la Hanu Ancuţei, ca acum 300 de ani. Este mereu o altă Ancuţă, dar rămâne la acelaşi han. Clădirea, astăzi reconstituită, are două porţi mari şi ziduri foarte groase. Are două feţe, pentru că negustorii intrau cu căruţele aici şi făceau toate schimburile de mărfuri. Căruţele rămâneau jos, iar mesele erau sus.
Muzeul interactiv, la dispoziţia turiştilor
O parte din mobilierul din camere este vechi de sute de ani. Turiştii de astăzi pot dormi pe aceleaşi paturi pe care se odihneau călătorii şi negustorii din vechime, ca într-un muzeu interactiv. Celelalte obiecte de mobilier sunt făcute aidoma celor originale, pentru a păstra spiritul hanului de altădată. Practic, în 1968 a fost construit actualul han exact aşa cum era în 1718. S-au păstrat pardoseala şi beciul. La Hanu Ancuţei, şi pâinea este făcută astăzi la cuptorul vechi de mai bine de 100 de ani, recondiţionat de meşterii locului. Acoperişul hanului este reconstituit conform regulilor arhitecturale ale zonei, cu „draniţă” - sau „şiţă” din lemn, acei „solzi” care sunt montaţi unii peste alţii. Dar „şiţa” nu se face oricum... „În momentul în care faci şiţa, trebuie să tai buştenii numai în lunile ianuarie sau februarie, apoi trebuie tratat lemnul şi întreţinut în anumite condiţii. Oamenii nu-şi mai pun acoperişuri tradiţionale, pentru că sunt mult mai scumpe decât cele de tablă. M-am consultat cu o specialistă în etnografie de la Piatra-Neamţ, care a studiat arhitectura tradiţională din această zonă, după ce i-am citit studiile, pentru că am vrut să păstrez aici stilul arhitectonic local”, mai povestea Nuşa Chiriac.
Casa lui Sadoveanu, de la Vovidenia
Secretul povestirii „Hanu Ancuţei” poate fi explicat de legenda care spune că scriitorul se îndrăgostise de fata care servea la han. Sadoveanu stătea foarte mult timp în casa de lângă schitul Vovidenia, care-i fusese oferită de episcopul Moldovei şi Basarabiei, şi venea la Hanu Ancuţei să mănânce. În afară de povestirile lui, locul acesta este un izvor nesecat de legende locale legate de Sadoveanu. Se spune că şi romanul „Baltagul” ar fi fost inspirat dintr-o întâmplare reală, petrecută tot în aceste locuri, pe care scriitorul a adaptat-o.
Pachetele turistice care au ca punct central oraşul Roman includ circuite dintre cele mai spectaculoase, în excursii de o zi, fie la mănăstiri, fie spre zona de munte, la Cheile Bicazului sau Lacul Roşu, fie în împrejurimile mai puţin ştiute ale oraşului, la Hanu Ancuţei, la castelul familiei Sturdza, de la Miclăuşeni, Cetatea Neamţului sau la casele memoriale ale scriitorilor celebri, Mihail Sadoveanu şi Ion Creangă. Totul, aici, este o continuă poveste, ce se rescrie cu fiecare vizitator.
Relaxare la Roman Plaza SPA
Cel mai mare hotel din oraşul Roman are şi un centru de wellness şi SPA, unde vizitatorii se pot relaxa, în această parte a Moldovei. Roman Plaza SPA stă la dispoziţia turiştilor cu o saună umedă (Hammam) şi o saună uscată, două tipuri de jacuzzi pentru diverse terapii de relaxare şi tratamente speciale, băi Kneipp, hidromasaj şi terapii corporale, diverse tipuri de masaje corporale, împachetări, tratamente de slăbire şi anti-aging (LPG - Cellu M6 Endermolab), biostimulare corporală (Ultratone Futura Pro), exerciţii Huber Motion Lab cu aplicaţii în domeniul înfrumuseţării, sănătăţii şi sportului.