Financial Times nota: „Ofelia Popii este absolut tulburătoare în rolul lui Mefisto feminin, deşi personajul pare să-şi schimbe genul în funcţie de situaţie, în Noaptea Walpurgiei, unde efecul este năucitor”. Criticul teatral de la The Independent mărturisea: „Am fost în iad şi înapoi, cu Mefistofel”. „Magistrală, Ofelia Popii”, adăuga Times. Cronicarul de la The Telegraph comenta: „Vocea ei răguşită, versatilitatea, carisma sa creează un personaj de neuitat”. Iar cel de la BBC afirma: „Mişcările sale sunt uimitoare, de neuitat. Vocea sa alternează de la sunetele de copil la horcăitul unui bătrân, o face să fie în centrul atenţiei”.
Aplauze îndelungate, partituri splendide cu care a furat ochii audienţei de pe întregul mapamond, reprezentaţii la Festivalul Goethe de la Frankfurt, cât şi în diferitele capitale europene.
Mefisto, Lulu, Bess, Miţa Baston, Margareta, Sofia Egorovna, Hedda Gabler sunt provocările Ofeliei Popii. Să mai adăugăm Metamorfoze, Oidip, D’ale carnavalului, Călătoriile lui Gulliver ori Povestea prinţesei deocheate (regia: Silviu Purcărete), Lecţia (regia: Mihai Măniuţiu), Balul, Hamlet (regia: Radu Nica), Nathan înţeleptul (regia: Armin Petras), Oameni obişnuiţi ori Vorbiţi tăcere? (create de Gianina Cărbunariu) etc. Spectacolul cu Povestea prinţesei deocheate în regia lui Silviu Purcărete va deschide Jocurile Culturale şi Olimpice de la Tokyo din 2020.
„Ea este bijuteria teatrului românesc”, aşa cum o numea la Festivalul de teatru de la Sibiu ambasadorul Japoniei, oferindu-i o păpuşă de porţelan ce avea chipul ei. Imperialei actriţe din alt veac i-a luat locul un spiriduş, un argint viu. E când duhul binelui copilăros şi iubitor de carte, când expresia demonismului ce transformă totul în foc şi pară, delir şi dezastru. Arată ca o vrăbiuţă cu ochii albaştri, dar simţi că te poate înşfăca pe de-a întregul ca păsările de pradă. Îmi aduc aminte de ceea ce scria Pascal Bruckner în „Euforia perpetuă”. Uitaţi-vă atent în ochii ei şi veţi descoperi acolo euforia perpetuă, secunda de fericire pe care o căutăm toţi. Uitaţi-vă la ochii ei şi la nobleţea privirii. Spune replicile de parcă le-ar înşuruba în tine, de parcă ţi-ar arde carnea şi sufletul cu fierul roşu. Are o versatilitate de actor-orchestră.
Nu ştiu de unde pot izvorî atâtea fiinţe din această mare actriţă mignonă, care ascunde într-un fel de Tom Degeţel o Doamnă Bulandra, 1001 de roluri dintr-o mare vocaţie şi uriaşă putere de muncă şi dăruire artistică.
Pentru Ofelia Popii actoria este o artă a seducţiei, de fiecare dată, în fiecare rol, cu totul şi cu totul altul. Ofelia Popii este mereu altfel, mereu surprinzătoare, transmiţând o energie care te cucereşte, te subjugă, te face ca după spectacolele în care joacă să nu mai poţi dormi. Nu ştiu care este misterul magnetismului său irezistibil. Ştiu doar că în replicile ei se amestecă suferinţa lumii şi frumuseţea inepuizabilă a Universului. De altfel, îi place să spună: „Am tot timpul nevoie de adrenalină. Am nevoie să ard”. Nu-i place să vorbească despre ea şi, cu toate acestea, am avut marea şansă de a realiza cu ea câteva interviuri.
Teatrul Naţional „Radu Stanca” a sărbătorit-o aseară pe Ofelia Popii, cea mai cunoscută actriţă a naţionalului sibian şi, totodată, una dintre cele mai apreciate prezenţe ale scenei naţionale, şi nu numai, aclamată deopotrivă de public şi de critica de specialitate. Publicul o va putea vedea pe scenă, la Sibiu, în următoarea perioadă, în spectacolele: „Hedda Gabler”, regia Botond Nagy, „Cerere în căsătorie”, regia Robert Raponja, „Balul”, regia Radu Nica, „Felii”, regia Lia Bugnar, „Hamlet”, regia Radu Nica, „Îmi place cum miroşi”, regia Puiu Şerban, „Călătoriile lui Gulliver”, „D’ale carnavalului”, „Povestea prinţesei deocheate” şi „Faust” în regia genialului Silviu Purcărete.
Singura actriţă din România laureată a Premiului „Harold Angel”
Născută în 1978 la Arad, Ofelia Popii a absolvit Facultatea de Teatru a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, promoţia 2001. Se bucură de un portofoliu impresionant care cuprinde un Premiu Harold Angel la Festivalul Internaţional de la Edinburgh 2010 (pentru rolul Mefisto din spectacolul Faust) – fiind şi singura actriţă din România laureată a prestigiosului premiu, Marele Premiu al Festivalului Internaţional al Recitalurilor Dramatice Valentin Silvestru, 2016 (pentru one woman show-ul Felii) şi două Premii UNITER pentru Cea mai bună actriţă în rol principal (în 2008, pentru memorabilul rol Mefisto din spectacolul Faust semnat de Silviu Purcărete; în 2011, pentru performanţa din one woman show-ul Felii, regia Lia Bugnar). Acestora li se adaugă nominalizările la Premiul UNITER 2013 pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar (pentru spectacolul Platonov, regia Alexandru Dabija) şi în 2010, pentru rolul Bess din spectacolul Breaking the waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess, în regia lui Radu Nica.
De asemenea, Ofelia Popii a făcut parte cu succes şi din distribuţia mai multor lungmetraje, precum Undeva la Palilula (regia Silviu Purcărete), Portrete în pădure (regia Dinu Tănase), Vara s-a sfârşit (regia Radu Potcoavă), Moon Hotel Kabul (regia Anca Damian) ori filmul din 2012 al lui Andrei Gruzsniczki, Quod erat demonstrandum, care i-a adus un Premiul GOPO pentru Cea mai bună actriţă în rol principal, în 2015.
În prezent, pe lângă activitatea de actriţă a Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu, Ofelia Popii este şi cadru didactic al Departamentului de Artă Teatrală, din cadrul Facultăţii de Litere şi Arte a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.