Cea de a 72-a ediţie a Premiilor Academiei Britanice de Film, organizată de Academia Britanică a Artelor Filmului şi Televiziunii, s-a desfăşurat aseară la Royal Albert Hall. Ceremonia a fost prezentată de actriţa şi umorista Joanna Lumley.
Pe covorul roşu au păşit, în afara starurilor, Ducele şi Ducesa de Cambridge.
Lungmetrajul Roma a obţinut premiile pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor şi cea mai bună imagine, cel mai bun sunet, înmânate toate regizorului Alfonso Cuaron, dar şi cel pentru cel mai bun film de ficţiune într-o limbă străină.
Prin primirea trofeului-rege al Galei, emoţionanta poveste a unei servitoare indigene aflate în serviciul unei familii din mica burghezie îşi confirmă statutul de pretendent foarte serios la Oscar, unde Roma şi Favorita pornesc la egalitate cu câte 10 nominalizări.
Alfonso Cuaron, care i-a devansat pe Spike Lee (BlacKkKlansman), Yorgos Lanthimos (La Favorite) et Bradley Cooper (A Star Is Born), a mulţumit platformei Netflix că a dat posibilitatea peliculei sale în alb-negru şi în limba spaniolă să fie difuzată on line în întreaga lume. “Fie că ne place sau nu, suntem toţi interconectaţi. Izolarea este numai o scuză pentru temerile noastre. Cinema-ul ne poate apropia”, a afirmat regizorul, făcând aluzie la zidul lui Donald Trump.
Trăiască Regina! Premiile BAFTA s-au înclinat fără nicio ezitare în faţa biopicului satiric al lui Yorgos Lanthimos. Favorita, care avea cele mai multe nominalizări, a câştigat în final premiile pentru cel mai bun film britanic, cea mai bună actriţă, decernat Oliviei Colman, cea mai bună acriţă în rol secundar (Rachel Weisz), cel mai bun scenariu original, cele mai reuşite coafuri şi machiaje, cea mai bună direcţie artistică şi cele mai frumoase costume. Pelicula ar fi reuşit marele şlem, dacă n-ar fi fost Roma.
Portretul acid al luptelor pentru putere, declinate la feminin la Curtea reginei Anna a Angliei, la începutul secolului al XVIII-lea, s-ar putea spune că a dominat la modul absolut, chiar dacă hegemonia lui a fost contracarată în ultimele minute ale serii de pelicula regizată de Alfonso Cuaron.
Pornind cu 12 nominalizări, satira istorică a deschis seara în glorie, devansând, la capitolul cel mai bun film britanic, Bohemian Rhapsody şi filmul independent Beast. Regizorul grec a salutat trioul strălucitelor “eroine”: Emma Stone, Rachel Weisz şi Olivia Colman şi a amintit că pelicula despre rivalitatea feroce dintre două verişoare şi favorite ale unei reginei, diminuate de boală şi tristeţe, a avut nevoie de 20 de ani pentru a fi finalizată.
Rachel Weisz a adus un omagiu partenerelor sale: “Am avut cea mai mare şansă din lume să joc alături de două femei fantastice. Am petrecut împreună un moment extraordinar. Yorgos, creativitatea ta îţi taie răsuflarea”.
Momentul de glorie al Oliviei Colman a venit în momentul în care numele ei a răsunat anunţând BAFTA câştigător la una dintre categoriile cele mai competitive şi imprevizibile ale serii, în faţa extraordinarei Glenn Close în The Wife şi a cântăreţei Lady Gaga, revelaţia din A Star Is Born. Această victorie măreşte şansele Oliviei Colman la ceremonia hollywoodiană din 24 februarie.
“Emma şi Rachel, vă mulţumesc pentru interpretările voastre şi pentru ceea ce s-a petrecut în afara camerei de filmat. Suntem toate trei actriţe principale în acest film. Pe această statuetă se află numele meu, dar se pot adăuga şi ale voastre”, a mărturisit ea extrem de emoţionată.
Distinşi şi cu Golden Globes, Rami Malek (Bohemian Rhapsody) şi Mahershala Ali (Green Book) au fost declaraţi cel mai bun actor în rol principal, respectiv, cel mai bun actor în rol secundar. A fost un moment de emoţie cel în care, primind premiul, Rami Malek a salutat memoria lui Freddie Mercury.
În pofida oprobriului la adresa regizorului Bryan Singer, concediat la mijlocul filmărilor din cauza acuzaţiei de hărţuire sexuală, Bohemian Rhapsody a continuat să-i asigure triumful lui Rami Malek, care l-a devansat pe Christian Bale, de nerecunoscut în rolul vicepreşedintelui Dick Cheney din Vice. Fericitul actor, care a cules toate statuetele posibile în acest sezon al premiilor, pare a fi cu încă un pas mai aproape de Oscar. El a mulţumit echipei filmului, mărturisind în ce măsură este încă emoţionat că a putut întrupa “o asemenea legendă a moştenirii muzicale englezeşti”.
Mahershala Ali a adăugat vastei sale colecţii de premii pentru rol secundar încă unul.
În ceea ce priveşte celelalte producţii, filmul-fenomen Black Panther n-a obţinut decât Premiul pentru efecte speciale, iar lungmetrajului BlackKkansman de Spike Lee i s-a decernat Premiul pentru cel mai bun scenariu adaptat. Să amintim şi BAFTA pentru cel mai bun montaj care a mers către pelicula Vice.
Dacă ar fi existat un BAFTA pentru cel mai bun discurs, el el ar fi fost remis actriţei Letitia Wright, vedeta din Black Panther care a primit trofeul pentru cea mai bună speranţă, singurul decernat de către public. “Acum câţiva ani eram foarte deprimată. Credinţa şi mâna întinsă de BAFTA m-au vindecat. Succesul n-a venit pocnind din degte, sunt încă un work in progress, dar mulţumesc tuturor celor care mi-au dat o şansă. Cei care nu vedeţi, pentru că v-aţi pierdut lumina, să ştiţi că sunteţi importanţi, că Dumnezeu vă iubeşte. Lăsaţi-vă sufletul să strălucească”, a exclamat actriţa în vârstă de 25 de ani.
În sfârşit, distincţia pentru cea mai bună muzică originală a revenit peliculei A Star is Born a regizorului Bradley Cooper.
La categoria filmului de animaţie, laureat a fost Spider-Man: Noua generaţie care continuă să cucerească toate distincţiile la acest capitol.
BAFTA pentru cel mai bun documentar a mers la Free Solo. Filmul relatează spectaculoasa ascensiune, fără corzi, a El Capitan, zidul de granit din parcul natural Yosemite din California de către Alex Honnold, o premieră care a fascinat lumea alpiniştilor şi a provocat sudori reci echipei de producţie.
“Filmul este genial pentru că am avut atâta încredere în cineaştii care au spus povestea. M-am putut concentra pe ceea ce făceam pentru a reuşi această ascensiune”, a afirmat Alex Honnold.
Premiile BAFTA au fost ultima Gală înaintea Oscarurilor, mărind curiozitatea faţă de deciziile americane, care ar urma să confirme sau nu judecăţile de valoare ale juriilor de până acum.