Filmam o emisiune a mea de la Antena 1, „Vedete în papuci”, acasă la personalităţi ale României, şi Mirabela Dauer, după ce-mi arătase colecţia ei de ceşti de cafea, care o bucura, a purces să-mi depene bătaia accelerată a inimii ei când cântă de mai să-i sară cordul din piept. La telefon, Cătălin Crişan o anunţa că noaptea ce a trecut i-a compus o melodie şi crede că va deveni şlagăr. Era vremea când căruntul artist îi dăruia compoziţiile lui foarte melodioase sentimentalei Mirabela. „N-am scăpat, mi-a cântat noua compoziţie la telefon, frumoasă, a avut un moment de inspiraţie, i-a murmurat un înger ucântec în urechi şi l-a transpus imediat pe clapele pianului”!
Cam aşa se întâmplă cu cei hărăziţi să nască artă, le intră pe uşă, fără să sune la interfon, doamna aceea, Muza, şi le susură în minte ideea operei de artă, muzică, pictură, poezie. După peste 30 de ani de gazetărit lângă un geniu, lângă Adrian Păunescu, nici acum nu pot să explic fantasticul talent al poetului care nu scria poezii, dicta poezii: „Andrei, ia un pix şi o hârtie” şi dintr-o suflare dicta poezii întregi. La sfârşit le citea şi modifica ici-colo câte o virgulă. Poeziile curgeau din Păunescu. Tot noaptea, în puţinele ore pe care le dormea într-o rulotă improvizată, i-a sclipit ideea lui Sergiu Nicolaescu să inventeze un al doilea comisar, pe comisarul Moldovan, după ce în prima serie „Cu mâinile curate” acesta murea împuşcat, după ce lichidase de unul singur o bandă de spărgători, „un fleac, m-au ciuruit” şi i s-a ridicat sufletul la Cer temutului poliţist din pelicula de mare succes. Vrăjiţi de farmecul poliţistului elegant, curajos, cu zâmbet irezistibil precum gloanţele slobozite din revolverul său, comisarul Miclovan câştigase inimile a milioane de spectatori, care îi cereau imperativ regizorului să-l reînvie în viitoare serii pe poliţistul fără teamă şi reproş. Numai că scenaristul, scriitorul Titus Popovici, s-a opus la renaşterea comisarului, s-a şi certat cu Sergiu Nicolaescu pe această temă. A doua peliculă ce a urmat, „Ultimul cartuş”, a fost doar cu comisarul politic Roman-Ilarion Ciobanu. Ei bine, în noaptea aceea cu muză, Sergiu Nicolaescu a avut ideea de a crea un al doilea comisar, comisarul Moldovan, cu aceleaşi calităţi de curaj, farmec, personalitate ca primul, care a entuziasmat milioane de români în filmele poliţiste următoare.