Așa cum ne-au obișnuit organizatorii Festivalului de Jazz de la Gărâna, an de an sunt chemate să susțină recitaluri nume mari ale genului. Dacă de-a lungul celor 25 de ediții au cântat pe scena din Poiana Lupului muzicieni ca Jan Garbarek, Stanley Clarke, Mike Stern, Enrico Rava, Jean-Luc Ponty, Stanley Jordan, John Abercrombie, Miroslav Vitouš, Zakir Hussain, John Scofield, Jack DeJohnette, Hiromi, King Crimson Projekt sau Nguyen Le, și în acest an afișul este unul extrem de generos. Vor urca în Semenic Charles Lloyd, Bill Frisell, Frank Gambale, Hadrien Feraud sau uluitoarea vocalistă americană Liv Warfield.
Charles Lloyd și Bill Frisell, a treia oară în Banat
Legendarii muzicieni Charles Lloyd – saxofon și Bill Frisell – chitară descind pentru a treia oară la Gărâna. Dacă în primele două ocazii au avut proiecte proprii, la ediția din acest an au un proiect comun, alături de Greg Leisz – slide guitar, Reuben Rogers – contrabas și Kendrick Scott – baterie. Charles Lloyd (84 de ani) a venit prima oară în Semenic la ediția din 2008, când a și aniversat pe scena din Poiana Lupului 50 de ani de activitate jazzistică. La a doua venire, la ediția din 2013, s-a întâlnit cu Bill Frisell (71 de ani) chiar pe scena de la Gărâna și de atunci și-au propus să aibă un proiect comun, care, iată, se va materializa în acest an. Cei doi au început colaborarea cu albumul „I Long to See You”, înregistrat în 2015. Va fi interesant de văzut combinația stilurilor celor doi mari muzicieni. Dacă Lloyd este veteran al free jazzului, Frisell se poziționează în zona fusion jazz, cu influențe de blues, folk sau clasic. Publicația de specialitate „All About Jazz” scria despre această colaborare că „nu poate ieși decât ceva foarte interesant și bun. Ambii muzicieni fac altceva decât alții de vârsta lor. Dacă mulți instrumentiști, odată cu înaintarea în vârstă, adoptă un stil mai lent, un «slow down jazz», Charles și Bill dimpotrivă, compun în continuare cu mai multă energie și își ridică tot mai mult nivelul virtuozității”.
Cei doi muzicieni pot fi văzuți la lucru joi, 7 iulie. Celelalte formații care vor completa prima zi de festival sunt reprezentate de jazzul norvegian, Eivind Aarset Quartet, Håkon Kornstad Quartet, Mathias Eick Quartet și Per Mathisen’s „Heavy Weather”, acesta din urmă fiind o veche cunoștință a publicului de la Gărâna.
Ziua 2: Finlanda, Germania, Franța
După o primă zi dominată de personalitatea cvintetului american condus de Charles Lloyd și Bill Frisell, cea de-a doua zi este rezervată jazzului european, cu școlile de jazz din Finlanda, Germania și Franța. Spre deosebire de ce se cântă peste Ocean sau în Marea Britanie, pe continent este o altă dinamică, se folosește mai multă tehnică, simțindu-se influența a „NU-jazzului” scandinav, care, mai nou, inspiră și grupurile de jazz latin din Franța și Italia.
Un alt cap de afiș al ediției 26 a festivalului va concerta în ziua a treia, sâmbătă 9 iulie: Frank Gambale All Star Band. Alcătuit din muzicieni care au cântat cu regretatul Chick Corea sau Al DiMeola, abordează funk, jazz și jazz-rock, într-un jazz fusion show care a uimit publicul din întreaga lume. De urmărit este chitaristul australian Frank Gambale, despre care Chick Corea spunea că este unul dintre cei mai buni chitariști ai planetei. Tehnica inventată de el, „sweep picking”, a reinventat practic virtuozitatea la chitară.
Vocea lui Prince, în Semenic
Ultima zi de festival va fi dominată de cele două recitaluri susținute de Liv Warfield Band și Soft Machine. Liv Warfield este o voce uimitoare care va aduce în Poiana Lupului o combinație alternative rhythm & blues soul și un pic de rock’n’roll, după cum spune chiar ea. Cariera muzicală a lui Warfield a început în 2009, după ce a fost selectată de Prince în trupa sa, New Power Generation. Ulterior, până la moartea lui, Prince i-a fost mentor și el a îndrumat-o, ajutându-o să-și perfecționeze vocea, prezența pe scenă, iar spectacolele ei au devenit renumite nu doar în festivalurile de jazz din Statele Unite, ci și în cele europene.
Populația jazzistică a globului îi va invidia pe cei care vor fi martori la ediția de anul acesta de la Gărâna.
Florian Lungu, prezentatorul festivalului
Cel mai așteptat recital al ediției din acest an este cel al trupei britanice Soft Machine, aflată în turneul aniversar de 55 de ani de la înființare. Critica de specialitate consideră uluitor la Soft Machine faptul că în toată existența lor, și în ciuda schimbărilor de componență, nu s-a schimbat deloc stilul, dar au reușit să aducă inovații. Este singura formație care a găsit, iată, în jumătate de secol de existență, resurse noi, inovative, încadrându-se în aceeași zonă a jazzului, cu influențe progresive și psihedelice. Chiar dacă psihedelicul a fost abandonat în anii ’70, muzicienii considerând că stilul și-a epuizat izvoarele, când Pink Floyd a trecut la muzica progresivă, care muzică progresivă a fost, la rândul ei, abandonată, Soft Machine a rămas în aceeași zonă și niciun critic sau vreun meloman nu-și dă seama cum reușesc să găsească resurse de inspirație cântând, practic același lucru. Și totuși, Soft Machine este ca un miner care sapă de jumătate de secol tot mai mult după aur și găsește tot mai mult aur în aceeași mină de inspirație. Componența actuală a grupului este John Etheridge – chitară (din 1975), Theo Travis – saxofon tenor, flaut, keyboards (din 2006), Fred Thelonious Baker – bass (din 2021) și John Marshall – baterie (din 1972)