Criza de pe piața lemnelor de foc este abia la început. În acest moment s-au blocat doar 10-12% din ocoalele silvice, însă de anul viitor, blocajul va cuprinde peste 70% din suprafața forestieră a României. În timp ce guvernul se concentrează asupra restricțiilor, pădurarii susțin că problema defrișărilor a fost exagerată în mod intenționat, după 2014, pentru a se ajunge la situația actuală și la oprirea definitivă a exploatării masei lemnoase în România.
La începutul acestui an, când s-a discutat prima oară despre o viitoare imposibilitate de a ne mai încălzi cu lemne de foc în România, ministrul Energiei, Virgil Popescu, a declarat că tema este una falsă, că toți cei care vorbesc despre această posibilitate lansează „fake news”, iar lemnele de foc vor putea fi folosite în continuare pentru încălzirea locuințelor românilor – aproximativ 3,5 milioane de gospodării. Ministrul chiar a spus că încurajează folosirea lemnelor de foc, mai ales în contextul crizei actuale a energiei, iar cei care pretind că prin angajamentele luate prin PNRR se va ajunge la imposibilitatea folosirii lemnului la încălzire mint.
Ieri, Guvernul a votat o ordonanță de urgență care va fi imposibil de atacat din momentul intrării ei în vigoare și care va bloca exploatarea forestieră pentru o perioadă de la 8 luni la trei ani, în funcție de birocrație. „Anul viitor se va bloca peste 70% din totalul amenajamentelor silvice. Criza lemnului de foc de acum a fost generată de blocajele induse de evaluarea amenajamentelor silvice. În acest moment e blocat circa 10-12% din totalul acestora. Prin noua ordonanță de urgență, amenajamentele silvice nu se mai aplică, retroactiv, inclusiv cele în vigoare acum, până când se va face o evaluare de mediu. Aceasta este o procedură foarte birocratică ce poate dura până la trei ani. Este o ordonanță privind evaluarea de mediu a amenajamentelor silvice, care va fi inatacabilă. Practic, nu vom mai avea ce face. Vom fi puși în fața faptului împlinit”, a explicat, pentru Jurnalul, Cătălin Tobescu, președintele asociației proprietarilor de păduri Prolemn.
Nu va mai fi nevoie de plafonare
România va trebui să importe lemne de foc sau pentru industria mobilei, însă nici situația la nivel internațional nu este bună. Specialiștii din domeniu preconizează că prețurile vor crește cu mult peste valoarea din prezent și astfel, costurile pentru încălzirea cu lemne de foc vor deveni insuportabile pentru populație. Astfel, ceea ce a făcut Guvernul în ultimele luni, în legătură cu pretinsa plafonare a prețurilor, a fost doar o „perdea de fum”, pentru a acoperi adevărata problemă pe care o vom avea din 2023, pe termen lung. Măsurile de plafonare a prețului pentru lemnele de foc au fost de la început ineficiente și inaplicabile, dar nici nu e nevoie să fie, pentru că de anul viitor vor fi absolut irelevante, din moment ce nu se vor mai tăia copaci, nici măcar acolo unde pădurile trebuie să fie regenerate.
De fapt, chiar măsura luată de Guvern a fost cea care a provocat actuala criză a lemnului de foc, pentru că plafonarea prețului a dublat costurile, anul acesta, la sfârșitul verii. Deși Guvernul și-a dat seama că e greșită măsura din Ordonanța 134 din 5 noiembrie 2022, în loc să-i aducă modificări în Parlament sau s-o abroge, a preferat s-o ignore. Teoretic, prețul lemnului de foc e plafonat la 400 de lei pe metru cub, dar se vinde de două ori mai scump, dacă se mai găsește. Mulți preferă să nu mai vândă, pentru că legea nu poate fi respectată, prețul real al lemnului fiind plafonat fără costurile cu procesarea și cu transportul.
Jumătate din populație nu va avea încălzire
În acest moment, aproape jumătate din numărul total al gospodăriilor din România, respectiv 3,5 milioane de gospodării din totalul de 7,5 milioane, au încălzire pe bază de lemne, iar în aceste gospodării se concentrează aproape 10 milioane de români, cei mai mulți reprezentând populația săracă din zonele defavorizate.
Strategia energetică anterioară anului 2022 presupunea trecerea treptată la sisteme de încălzire pe gaz, dar în actualul context al războiului din Ucraina s-a modificat strategia europeană, România rămânând la vechea formulă, care devine inaplicabilă. Chiar și dacă s-ar fi făcut această trecere, nu luase nimeni în calcul 2022 sau 2023 pentru renunțarea totală la lemnele de foc, ci se presupunea că vor trece maximum 200.000 de gospodării din 3,5 milioane la centrale pe gaz, cu investiții de un miliard de euro, până în 2030.
Mai sunt și instituții publice care se încălzesc tot cu lemne, adică școli, grădinițe, primării, secții de poliție, gări etc. Astfel, o mare parte din populația României are deja dificultăți cu încălzirea, chiar în plină criză energetică la nivel mondial, iar de anul viitor, această criză se va generaliza.
Nu există alternativă
Chiar dacă s-a vorbit mult despre posibilitatea de a se înlocui lemnul de foc tăiat din pădure cu „biomasa”, care înseamnă inclusiv deșeuri de masă lemnoasă, dar și brichete și peleți, criza de pe această piață a dus, în mod logic, la scumpirea și dispariția acestor alternative: au dispărut peleții și brichetele, iar deșeurile sunt mult mai poluante și cu eficiență redusă, adică produc mai mult fum și mai puțină căldură decât lemnul din pădure.
„Măsurile corecte sunt cele care au în vedere eliminarea blocajelor și asigurarea necesarului de lemn în piață. Într-un mod de neînțeles, deși plafonarea prețurilor lemnului de foc, peleților și brichetelor s-a dovedit imediat o măsură artificială, care a condus la dispariția acestor produse din comerțul modern, în plin sezon de aprovizionare a populației pentru sezonul de toamnă-iarnă”, mai explică Tobescu.
Problema defrișărilor, între realitate și exagerare
Reprezentanții Romsilva și cei ai ocoalelor silvice private spun că nivelul defrișărilor nu este nicidecum cel declarat în ultimii ani, iar SUMAL – sistemul de monitorizare a pădurilor din România – ar fi trebuit să fie un instrument de management, dar s-a transformat într-unul de control, care generează blocaje.
Eleodor Nițescu, director general adjunct Romsilva, a explicat, pentru Jurnalul, că anual se taie circa 20 de milioane de metri cubi de lemn în mod legal, jumătate fiind din pădurile administrate de stat, prin Romsilva, cealaltă jumătate din cele private. S-a vorbit, la nivel de Guvern, despre tăieri ilegale de până la 18 milioane de metri cubi anual, însă pădurarii spun că ar fi până la 50.000 de metri cubi la Romsilva și cam tot atât în pădurile private, adică cel mult 100.000 de metri cubi pe an, peste cele 20 de milioane de metri cubi care se taie legal, pădurile fiind permanent în proces de regenerare, chiar și pe cale naturală. „Consecințele sunt simple: la ora actuală sunt foarte multe amenajamente silvice blocate, deoarece nu primesc avizul de mediu”, a explicat, Nițescu.
Specialistul se întreabă, la fel ca toți ceilalți din domeniul silviculturii, de ce a fost nevoie să ni se impună defrișarea tuturor suprafețelor de pășune care s-au împădurit natural, pentru a ni se impune apoi păstrarea aceluiași procent de suprafață împădurită la nivel de țară – o altă situație aberantă care arată că nu este vorba despre protecția mediului, ci despre blocarea piețelor și creșterea prețurilor la masa lemnoasă, la care se va adăuga monopolul celor care vor putea vinde atunci când noi nu vom mai avea voie să tăiem nici măcar lemne de foc.
Defrișăm într-o parte ca să plantăm în alta, pe milioane de euro
La începutul acestui an, 500.000 de hectare de pădure crescută în 30-40 de ani pe pășunile alpine a fost pusă pe lista defrișărilor obligatorii, la cererea Ministerului Agriculturii. Statul român iar a luat deciziile greșit. Ministerul Agriculturii a cerut defrișarea suprafețelor de pășune împădurită natural, ca o condiție pentru acordarea subvențiilor 300 de euro pentru un hectar defrișat. Aceste suprafețe însumează peste 500.000 de hectare, în toată țara – inclusiv în zonele turistice din Bucovina, Maramureș sau Făgăraș –, dar nu se ține cont nici de faptul că aceste păduri naturale contribuie la rezolvarea unor probleme de mediu, nici de eficiența lor pentru agricultură, în zonele unde există de sute de ani. S-a aplicat standardizarea unor proceduri care nu se raportează la factorul local, specific României. Mai mult, „specialiștii” le-au cerut proprietarilor de suprafețe de pășuni alpine să defrișeze și suprafețele cu ienupăr – plante care au un rol foarte important în reglarea rețelei hidrografice, pe cale naturală. S-a ajuns astfel la peste 500.000 de hectare de masă lemnoasă, cât suprafața a două județe, condamnate la defrișare chiar la cererea statului, în timp ce alte 400.000 au rămas la bunul plac al hoților de lemne, în lipsa pazei, pentru că proprietarii de păduri nu-și mai permit să plătească pentru aceste servicii.
În timp ce ne plângem de tăieri ilegale, statul cere defrișarea a peste 500.000 de hectare de pădure care a crescut în mod natural, în ultimii 30-40 de ani, dar UE ne cere să avem exact acea suprafață de teren împădurită, din totalul suprafeței țării.
Statul investește peste 11.000 de euro pentru împădurirea unui hectar de viitoare pădure, dar nu există garanția că vor crește acei copaci în următoarele patru decenii. Ar fi putut menține pădurile crescute natural pe pășunile alpine.