Definiția cuvântului „scăpătat” în DEX
Potrivit DEX (Dicționarul explicativ al limbii române):
SCĂPĂTÁ, scăpăt – verb, intranzitiv
1. A decădea din punct de vedere material sau moral; a sărăci, a ajunge într-o stare jalnică sau degradantă.
2. (învechit) A pieri, a se pierde.
Forma de participiu: scăpătat
Exemplu: „Era odinioară un boier bogat, dar acum e un om scăpătat.”
Ce înseamnă, pe înțelesul tuturor?
Să spui despre cineva că „a scăpătat” înseamnă că a decăzut – fie material (a pierdut avere, influență, statut), fie moral (a renunțat la valori, a căzut în dizgrație, în rușine sau în uitare). Este un cuvânt care exprimă o cădere de la o poziție înaltă la una inferioară, adesea cu o notă de regret sau dramă.
Originea cuvântului
Cuvântul „scăpătat” derivă din forma arhaică „a scăpăta”, cu rădăcini în limba română veche, fiind înrudit cu ideea de a scăpa, a pierde, dar accentul cade pe consecința negativă – o pierdere majoră, o cădere ireversibilă.
Exemple de utilizare în propoziții
-
După falimentul afacerii, a scăpătat complet și a fost nevoit să se mute din oraș.
-
Odinioară respectat și admirat, acum e un scăpătat care trăiește din mila altora.
-
Romanul descrie viața unui boier scăpătat care încearcă să-și recapete onoarea.
Conotație și utilizare în prezent
În limba modernă, cuvântul „scăpătat” este folosit rar, dar apare adesea în contexte literare, istorice sau în discursuri cu nuanță melancolică sau critică. Se aplică mai ales persoanelor care au avut ceva de pierdut: avere, poziție, imagine sau influență.
Sinonime ale cuvântului „scăpătat”
-
Decăzut
-
Sărăcit
-
Ruinat
-
Prăbușit (în sens simbolic)
-
Dărâmat (emoțional sau financiar)
Atenție la confuzii!
„Scăpătat” nu înseamnă „scăpat”, deși sună asemănător.
-
Scăpat = eliberat, ieșit dintr-o situație.
-
Scăpătat = decăzut, ajuns într-o situație rea, nedorită.
Cuvântul „scăpătat” este o expresie veche, dar încă relevantă, care descrie o pierdere gravă – de statut, de avere, de demnitate. Deși mai rar folosit în conversațiile curente, el păstrează o forță expresivă deosebită în literatură, istorie și chiar în presa narativă.
Este un cuvânt care „spune o poveste” – despre cineva care a fost „sus” și care, printr-o serie de evenimente, a ajuns „jos”.