Principala problemă nu este doar complexitatea operației, ci imposibilitatea reconectării creierului la restul corpului într-un mod funcțional.
De ce un nou creier ar schimba identitatea unei persoane
Potrivit neurochirurgului Max Krucoff, de la Colegiul Medical din Wisconsin, un eventual transplant de creier ar echivala mai degrabă cu un „transplant de corp”, nu cu al unui organ obișnuit.
El explică faptul că identitatea și conștiința sunt localizate în creier, ceea ce ar însemna că pacientul cu un alt creier nu ar mai fi aceeași persoană din punct de vedere biologic și psihologic.
Problema majoră: reconectarea nervilor
Cea mai mare barieră tehnică o reprezintă imposibilitatea refacerii conexiunilor dintre creier și măduva spinării. Deși nervii periferici pot avea o anumită capacitate de regenerare, sistemul nervos central nu se comportă la fel.
Deșichirurgii ar putea reconecta structurile fizice — pielea, mușchii, vasele de sânge sau oasele — refacerea comunicației dintre neuronii creierului și restul corpului rămâne imposibilă.
„Problema nu este alinierea nervilor, ci capacitatea lor de a comunica din nou”, explică specialiștii citați.
Experimente pe animale
De-a lungul timpului, cercetătorii au încercat diverse forme de transplant de creier pe animale, în special în secolul XX. Unele experimente au demonstrat că anumite funcții de bază pot fi menținute temporar, însă supraviețuirea a fost extrem de limitată, iar integrarea completă a sistemului nervos nu a fost niciodată posibilă.
În anii ’70, neurochirurgul Robert J. White a realizat transplanturi de cap la maimuțe, însă animalele au supraviețuit doar câteva zile.
Ulterior, încercările de a extinde această idee la oameni au generat controverse majore, atât din punct de vedere etic, cât și științific, fiind respinse de comunitatea medicală internațională.
De ce nu funcționează nici transplanturile parțiale de creier
Chiar și intervenții mai simple, precum transplantul unei regiuni cerebrale, sunt considerate nerealizabile în prezent.
Structuri, precum cerebelul, conțin milioane de neuroni interconectați într-o rețea extrem de complexă, iar refacerea acestor conexiuni depășește capacitățile actuale ale medicinei.
Cercetările din zona celulelor stem
Deși transplantul de creier rămâne imposibil, cercetările avansează în direcția regenerării țesutului nervos.
Oamenii de știință explorează utilizarea celulelor stem pentru a repara leziuni cerebrale sau afecțiuni neurodegenerative, precum boala Parkinson sau epilepsia.
Aceste celule pot fi programate să devină neuroni și, în unele cazuri experimentale, au demonstrat capacitatea de a se integra în circuitele existente ale creierului.
Totuși, specialiștii avertizează că există riscuri semnificative, inclusiv formarea de tumori sau integrarea incorectă în rețelele neuronale.
Un obiectiv de domeniul viitorului
În pofida progreselor din neuroștiințe, transplantul de creier rămâne, în prezent, imposibil. Problema nu este doar tehnică, ci ține de înțelegerea incompletă a modului în care creierul uman funcționează ca rețea complexă.
Cercetările în domeniul celulelor stem și al regenerării neuronale ar putea deschide, în viitor, soluții pentru tratarea unor boli grave, potrivit livescience.com.