Acesta susține că noul Regulament (UE) 2026/261, adoptat la 26 ianuarie 2026, poate genera exact efectul opus celui declarat: în loc să crească securitatea energetică, ar putea amplifica vulnerabilitățile, în special în statele aflate la marginea rețelei europene, precum România.
„Tăiem gazul rusesc”, dar fără alternativă solidă
Regulamentul promite eliminarea treptată a gazului rusesc din piața europeană, însă, potrivit lui Chisăliță, această strategie nu este dublată de soluții structurale reale. Dacă în 2021 Rusia furniza peste 40% din gazul UE, în 2025 livrările au scăzut la aproximativ 11% prin conducte și la circa 17% din total, dacă se include și gazul lichefiat (LNG).
Reducerea dependenței nu înseamnă însă eliminarea riscurilor. Uniunea Europeană a compensat prin importuri mai scumpe de LNG și reducerea consumului, ceea ce a transferat costurile în prețuri mai mari și într-un risc crescut de aprovizionare, mai ales pentru țările fără acces direct la terminale LNG și cu interconectări limitate.
România se încadrează exact în această categorie: poate funcționa relativ bine într-o iarnă blândă, dar devine vulnerabilă în condiții de consum ridicat.
Regulamentul lovește timpul de reacție
Unul dintre cele mai criticate aspecte este modul de implementare. Regulamentul introduce interdicții etapizate pentru importurile de gaze rusești, inclusiv LNG, fără a permite excepții temporare pentru contractele încheiate sau modificate după 17 iunie 2025. Pentru aceste contracte, interdicția se aplică din 18 martie 2026.
Problema majoră, subliniază Chisăliță, este că securitatea energetică în perioadele de vârf se decide în ore și zile, nu în proceduri administrative, verificări juridice sau interpretări contractuale.
Vulnerabilitățile României: vârful de consum
În cazul României, riscul nu este legat de consumul anual, ci de capacitatea de reacție în momentele critice, cum ar fi o săptămână de ger extrem.
Regulamentul introduce trei vulnerabilități majore:
- importurile rapide devin dificil de realizat din cauza procedurilor administrative și a incertitudinilor legate de origine și contracte;
- dependența de fluxurile regionale crește, iar statele vecine pot influența prețurile sau disponibilitatea gazelor;
- infrastructura de transport și interconectare este încă în dezvoltare, cu proiecte majore care vor deveni operaționale abia în 2027–2028.
Riscul speculei și al „gazului mascat”
Chisăliță atrage atenția și asupra unei posibile ipocrizii în aplicarea regulilor europene. Deși discursul oficial promovează eliminarea gazului rusesc, există derogări și tranziții care pot crea o piață cu două viteze.
În acest context, pot apărea reexporturi sau practici de „relabelling”, prin care gazul rusesc este revândut indirect, la prețuri mai mari. State precum Slovacia și Ungaria au contestat deja regulamentul, pe care l-au numit „sinucidere energetică”, deși beneficiază de un calendar mai flexibil de eliminare a importurilor.
Pentru România, acest lucru înseamnă un risc suplimentar: acces limitat la volumele disponibile și prețuri mai ridicate în momentele critice.
Volatilitate și presiune economică
Potrivit analizei, piața europeană rămâne extrem de sensibilă, iar creșterea dependenței de importuri, semnalată inclusiv de Agenția Internațională a Energiei, amplifică volatilitatea.
Mecanismul este unul simplu:
- crește percepția de risc;
- cresc prețurile pe termen lung;
- cresc costurile industriale;
- apare presiune socială și economică, inclusiv reducerea consumului industrial.
Astfel, chiar fără intervenția directă a Rusiei, Europa poate ajunge într-o formă de „șantaj economic” generat de propriile decizii.
Scenariul critic: o săptămână de ger
Într-un scenariu realist, România s-ar putea confrunta cu o situație dificilă:
- apare un val de frig și crește consumul;
- piața regională este limitată și scumpă;
- există volume disponibile, dar cu incertitudini juridice;
- furnizorii devin reticenți;
- deciziile se mută din zona operațională în cea juridică.
Rezultatul: întârzieri, blocaje și risc de neaprovizionare exact când cererea este maximă.
„O politică de securitate care poate produce insecuritate”
Dumitru Chisăliță consideră că Regulamentul (UE) 2026/261 este, ca intenție, un instrument geopolitic, dar în practică poate deveni o „armă cu recul”, fiind rigid, excesiv procedural și insuficient adaptat situațiilor de criză.
Pentru România, problema nu mai este dacă Rusia oprește livrările, ci faptul că mecanismele europene nu oferă o plasă de siguranță suficientă în momentele critice.
În acest context, expertul propune mai multe măsuri urgente:
- introducerea unor clauze operaționale de urgență pentru importuri rapide în perioadele de vârf;
- mecanisme de prevenire a speculei regionale;
- accelerarea proiectelor de infrastructură, precum coridorul vertical și interconectările;
- reguli de trasabilitate care să nu blocheze sistemul în momente critice.
Deși Regulamentul (UE) 2026/261 este prezentat la nivel european ca un pas spre independență energetică, realitatea din teren arată că implementarea sa poate genera vulnerabilități serioase.
„România nu are o problemă structurală anuală de dependență. Problema este vârful de iarnă. Iar regulamentele nu încălzesc caloriferele”, concluzionează Dumitru Chisăliță.