O mamă acuzată și condamnată pentru uciderea celor patru copii ai săi este în centrul celui mai dramatic caz de eroare judiciară din Australia. După 18 ani de pușcărie, Kathleen Folbigg, care și-a susținut neîncetat nevinovăția, poate fi absolvită de pedeapsă în urma descoperirii unor cauze genetice care provoacă moartea subită a bebelușilor. 90 de oameni de știință, între care doi laureați ai premiului Nobel, cer anularea pedepsei aplicate mamei acuzate de oribila infracțiune.
Kathleen Folbigg, născută în 1967, a fost condamnată pentru uciderea celor patru copii ai săi, care aveau toți vârste fragede. Decesele bebelușilor au fost înregistrate în perioada 1989-1999, copiii având vârste între 19 zile și 18 luni. Soțul ei a contactat poliția după ce i-a descoperit jurnalul personal, care a devenit o probă incriminatoare în ancheta procurorilor. Folbigg a fost declarată vinovată de pruncucidere, fiind condamnată la 40 de ani de închisoare, pedeapsă redusă în apel la 30 de ani. Ea și-a declarat permanent nevinovăția, susținând că cei patru copii au murit din cauze naturale. Rezultatele unor cercetări științifice recente au pus în evidență cauze genetice ale morții subite la sugari, ceea ce redeschide cazul mamei „criminale”
Antecedente grele în familie
În evaluarea juraților și a direcționării opiniei publice au contat și alte întâmplări dramatice din viața Kathleenei Folbigg. Ea a rămas fără mamă în 1969, când nu împlinise doi ani. Tatăl ei biologic a omorât-o pe mama ei, înjunghiind-o cu 24 de lovituri de cuțit. Criminalul a fost condamnat și apoi expulzat în Anglia. Kathleen a fost pusă în plasament la un cuplu și apoi a crescut la un orfelinat până a atins vârsta adultă. Ea a fost un copil cu tulburări de comportament. La 15 ani și-a întrerupt școala și la 20 de ani s-a căsătorit cu Craig Folbigg.
Moartea bebelușilor
Caleb, născut în 1989, a fost diagnosticat de un medic pediatru cu o suferință la respirație, depășită cu tratament. În a 19-a zi de la naștere, copilul moare în pătuțul lui, fără o cauză explicită. Kathleen rămâne însărcinată din nou, testele arată că sarcina este normală și fiul se naște aparent sănătos. Patrick va deceda însă după ce fusese diagnosticat cu epilepsie, dar cauza morții rămâne neelucidată medical. Mama era singură acasă cu copilul când s-a produs moartea sugarului de nouă luni. Sarah, al treilea copil născut de Kathleen, va muri în 1993, la vârsta de 10 luni, iar Laura încheie seria deceselor fără explicații medicale certe, în 1999, când avea 18 luni.
Jurnalul personal, probă în anchetă
După seria de decese derulate de-a lungul unui deceniu, căsătoria cuplului se destramă. Kathleen pleacă de acasă și în lipsa ei soțul i-a găsit jurnalul personal în care unele însemnări trezesc suspiciuni legate de moartea copiilor. Craig duce jurnalul la poliție în luna mai 1999. În 19 aprilie 2001, Kathleen este arestată și acuzată pentru patru cazuri de crimă. Procurorii au prezentat jurnalul ei personal ca o probă care ar fi fost o recunoaștere virtuală de vinovăție. „Mă simt cea mai proastă mamă de pe acest Pământ, sunt speriată că Laura mă va părăsi și ea, așa cum a făcut-o și Sarah”, își nota spaimele mama. Ea adaugă: „Nu-i pot spune soțului despre asta, pentru că se va îngrijora și mă va lăsa”.
Condamnare fără probe directe
Procesul a durat șapte săptămâni. Acuzarea a susținut că Folbigg și-a ucis cei patru copii prin sufocare. Cazul de omucideri în serie s-a bazat pe o deducție din interpretări statistice atribuite unui pediatru britanic. O așa-numită lege a lui Meadow, acum contestată, susține că „o moarte subită a sugarului este o tragedie, două morți sunt suspiciuni și trei decese subite sunt crime, până se dovedește contrariul”. Apărarea a susținut teza nevinovăției, a adus în instanță mărturii legate de grija mamei față de copiii ei, cât și o serie de acte medicale legate de starea de sănătate a bebelușilor care au avut diverse diagnostice după naștere, care ar fi putut fi cauza deceselor. Avocații au subliniat că nu există recunoașteri directe în jurnalul personal, însemnările fiind gândurile unei mame îngrijorate și tulburate de precedentele întâmplări dramatice.
Verdict-crimă
În 21 mai 2003, Kathleen Folbigg este declarată vinovată de juriul Curții Supreme din New South Wales pentru crime multiple, fiind condamnată la 40 de ani de închisoare. În 2005, pedeapsa este redusă la 30 de ani. În închisoare, deși izolată, Kathleen este victima unor abuzuri și agresiuni din partea altor deținute.
Lupta pentru aflarea adevărului
Cazul a stârnit numeroase controverse juridice nu doar în Australia. Și în alte țări, morțile subite ale unor sugari sau copii de vârste mici, fără a fi depistate cauze medicale, au fost anchetate de poliție și au dus la condamnări ale mamelor, pe baza legii lui Meadow. În consecința dubiilor legate de vinovăția „criminalei” în serie s-a reluat ancheta judiciară, dar, în 2018 , procurorul general a respins petițiile în sprijinul Kathleenei.
Noi dovezi medicale o scot din pușcărie pe Kathleen
În lumea medicală, cercetările pentru a descoperi cauzele morții subite nu au încetat și, în ultimii ani, s-au obținut progrese notabile. Cazul din Australia, prin dramatismul său, a condus spre cercetări genetice aplicate pe probe ale mamei și copiilor decedați. O echipă de cercetători din Danemarca a descoperit mutații genetice, numite CALM2, pe filiera mamă-copii în familia Folbigg, care au fost cauza modificării grave a ritmul cardiac al sugarilor. Aceste modificări genetice pot fi responsabile de decesul copiilor, deși cazurile sunt extrem de rare, doar 75 de persoane din lume fiind cunoscute cu asemenea mutații. Aceste dovezi au redeschis procesul și au determinat, în august 2020, eliberarea din închisoare, după 18 ani, a celei condamnate. Pentru anularea sentinței este în curs o procedură complicată.
În 4 martie 2021, un apel semnat de 90 de oameni de știință proeminenți cere instanțelor juridice din New South Wales anularea condamnării Kahleneei Folbigg.