Arbustul care umple aerul de vară cu mirosul dulce, fin parfumat, caprifoiul (Lonicera japonica) face parte din familia Caprifoliaceae, ordinul Dipsacales, originar din China, Japonia şi Coreea, potrivit www.eddmaps.org.
Numele genului, Lonicera, a fost dat de Linnaeus în onoarea medicului şi naturalistului Adam Lonicer, născut la Marburg, în 1528, care a scris, printre alte lucrări, "Naturalis Historiae Opus novum", ce conţine multe informaţii interesante despre plante.
Numită popular, la noi, Mâna Maicii Domnului, ea se găseşte la margini de păduri, în zonele inundabile şi poate fi o plantă dominantă în pădurile succesive timpurii. Este plantată şi pe lângă case ca gard verde ornamental şi pentru parfumul florilor. Tolerează seceta şi căldura. Preferă soluri umede, argiloase.
Lonicera japonica este o o plantă căţărătoare, viguroasă, care poate creşte cu rapiditate până la 9 m şi chiar peste. Extrem de parfumate, subţiri, tubulare, florile de un pur alb îşi schimbă culoarea după câteva zile până la galben deschis. Florile sunt hermafrodite au aproximativ o lungime de 2,5 cm, cresc în perechi şi apar din mai până în iulie.
Frunze ovale, colorate verde închis, cresc în perechi opuse de-a lungul tijei, au între 4-8 cm în lungime şi pe jumătate în lăţime. Fructele sunt albastre-negre cu diametrul de 0,6 cm şi nu sunt comestibile. Există şi soiuri cu fructe comestibile.
Florile, seminţele şi frunzele sunt folosite pentru proprietăţile curative. Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc. Tulpinile sunt recoltate toamna şi iarna şi sunt uscate pentru o utilizare ulterioară.
Caprifoiul conţine mucilagiu, glucozidă, acid salicilic, enzime (invertin). În compoziţia florilor se regăsesc substanţe, precum quercitină (antioxidant puternic), magneziu, calciu, potasiu, uleiuri esenţiale, vitamina C.
Datorită proprietăţilor antibacteriene naturale şi antiinflamatorii, Lonicera japonica a fost folosită ca medicament în medicina chineză din antichitate şi până în prezent pentru a trata febra şi a elimina toxinele din corp. Este considerată una dintre cele 50 de plante fundamentale din herbologia chineză. În medicina tradiţională chineză, caprifoiul este utilizat în combinaţie cu florile de crizantemă pentru scăderea tensiunii arteriale crescute iar în combinaţie cu fructul Forsythia, este folosit ca remediu eficient împotriva răcelii obişnuite. Florile au fost foarte apreciate în scopuri medicinale de numeroase culturi din întreaga lume, potrivit www.anniesremedy.com.
Frunzele şi florile caprifoiului sunt cunoscute pentru proprietăţi diuretice şi sudorifice. Soiuri, precum Lonicera maackii, în special Diervilla diervilla sunt recunoscute mai ales ca diuretice şi ca o opţiune pentru ameliorarea pruritului, potrivit www.botanical.com.
Un decoct de flori este apreciat ca un excelent antispasmodic şi recomandat în astm de natură nervoasă. Infuzia este în special benefică persoanelor care suferă de: cefalee, migrene, febră, gripă, răceală, dureri în gât sau la urinat, abces mamar sau intestinal, ochi umflaţi, inflamaţii intestinale, ale tractului urinar sau ale aparatului genital, conjunctivită (se aplica comprese îmbibate cu infuzie pentru 15 minute şi/sau se şterg ochii cu acestea), răni dureroase (se aplică comprese cu infuzie de caprifoi la prepararea căreia se pot adăuga şi frunze).
Florile caprifoiului au un puternic efect antimicrobian, luptând împotriva salmonelei, stafilococului şi streptococului. Pentru un efect antiviral şi antibacterian maxim, această plantă poate fi combinată cu seminţele de Forsythia suspensa - binecunoscutul arbust cu flori galbene sau cu Echinacea.
Caprifoiul are proprietăţi expectorante şi laxative. Florile sub formă de sirop au fost utilizate pentru bolile aparatului respirator iar frunzele ca decoct în bolile ficatului şi ale splinei.
Planta ajută la menţinerea unui nivel optim de zahăr în sânge şi are capacitatea de a încetini procesul de coagulare a sângelui. Unii experţi cred că floarea de caprifoi poate scădea tensiunea arterială, ajută la tonifierea inimii şi reduce nivelul colesterolului din sânge. Poate calma crampele şi durerile şi are un efect benefic asupra artritei şi reumatismului.
Uneori, o infuzie aplicată pe piele reduce inflamaţia şi senzaţia de mâncărime şi pentru a ucide germeni, potrivit www.webmd.com. Caprifoiul este, de asemenea, utilizat ca un tratament pentru mai multe tipuri de afecţiuni ale pielii, cum ar fi acnee, infecţii ale pielii, răni, abcese, cicatrici, etc. Datorită proprietăţilor antiinflamatorii şi antiseptice, acesta este considerat eficient în tratarea arsurilor provocate de soare, dar şi a arsurilor minore ale pielii. Pentru estomparea pistruilor şi a petelor de vârstă se recomandă folosirea infuziei reci de flori de caprifoi.
Datorită aromei dulci şi a parfumului deosebit, florile de caprifoi se pot folosi ca adjuvant în combinaţie cu ceaiul verde iar, datorită proprietăţilor sale de relaxare şi calmare, planta poate fi folosită la prepararea unui ulei de masaj. Acesta calmează durerea, conferă energie şi flexibilitate organismului.
O alta modalitate de consum este aceea de a macera florile de caprifoi în miere de albine. Se lasă la macerat câteva săptămâni sau chiar câteva luni, se strecoară şi se consumă atunci când este cazul. Elixirul astfel obţinut poate fi folosit în diverse afecţiuni, dar şi ca simplu aliment sau pentru măştile faciale de înfrumuseţare.
La folosirea preparatelor de caprifoi se recomandă precauţie în cazul persoanelor alergice, femeilor însărcinate şi celor care alăptează. În general, înainte de a începe orice fel de tratament naturist este indicat să consultăm medicul sau un specialist în domeniu. www.agerpres.ro