Arbor.art.room are plăcerea să invite publicul iubitor de artă la deschiderea unei noi expoziții dedicate pictoriței basarabene Valentina Rusu Ciobanu, intitulată #RECUPERAT #RESTAURAT, de data aceasta fiind vorba despre opera recuperată și restaurată de Asociația pentru cultură și arte Arbor. Evenimentul de deschidere are loc joi, 25 martie 2021, între orele 17.00 și 20.00, la deja tradiționalul spațiu expozițional al asociației situat în cocheta locație din str. Transilvaniei, nr. 11, sector 1, București (puncte de reper: Sala Radio, parcul Luigi Cazzavillan).
În lunile octombrie și noiembrie 2020, cu ocazia centenarului geniului picturii basarabene, Valentina Rusu Ciobanu, aceasta s-a bucurat de primele două expoziții personale la București, organizate de Asociația pentru cultură și arte Arbor, în cadrul unui amplu proiect cultural intitulat Valentina Rusu Ciobanu. 100 de ani de la naștere, proiect realizat în parteneriat cu Muzeul Municipiului București, Fundația SANTAVINERE din Chișinău și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național, Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural Expo Arte, Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare.
„Autoportret” (1963)
În cadrul proiectului, care prevedea inclusiv inventarierea și digitalizarea atelierului artistei, au fost recuperate mai multe lucrări artistice, printre care unele considerate pierdute. Din cauza condițiilor neprielnice de conservare din atelierul artistei, o încăpere neîncălzită și neaerisită, care a suferit cel puțin o inundație, multe lucrări au fost găsite într-o stare gravă, care necesită restaurare urgentă. Deși neprevăzut de proiect, Arbor, prin președintele Asociației, managerul cultural Victoria Nagy Vajda, decide salvarea a trei dintre lucrări, prin restaurarea acestora la București, pentru a le oferi posibilitatea de a li se spune povestea și a-și întâlni, în sfârșit, publicul.
Pânzele restaurate au fost realizate în prima parte a anilor ’60, într-o perioadă când artistei, aflată la vârsta de 40 de ani, i s-a recunoscut talentul și importanța prezenței sale pe eșichierul artistic, dar în care continua să fie persecutată și intimidată de autoritățile comuniste ale Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Este vorba și de o perioadă când artista trece de la pictura tematico-narativă, pictată în maniera a là prima, spre pictura monumentală și de factură naivă. Aceste noi tendințe au fost însă aspru criticate la Chișinău, fiind considerate tendințe formaliste. Prin urmare, atmosfera de creație și de viață din acea perioadă nu a fost deloc una simplă pentru Valentina Rusu Ciobanu, ca pictor marginalizat, care va suferi în continuare intimidări din partea autorităților.
„Barbat in camp” (1963-1964)
Lucrările de restaurare au fost realizate de restauratorul Horațiu Cristian Costin, în perioada septembrie 2020 – martie 2021.
Pânzele restaurate sunt: Autoportret (1963), Triplul portret al compozitorilor Alexei Stârcea și Vasile Zagorschi și al cântăreței Valentina Savițcaia (1963) și Bărbat în câmp (1963-1964). Lucrările aveau deformări pronunțate ale suportului de pânză, cu rupturi și sfâșieri produse de muchiile vechiului șasiu și cu multiple desprinderi ale stratului de pictură, inclusiv cauzate de umiditatea excesivă la care unele lucrări au fost supuse. Restaurarea s-a realizat conform normelor muzeale, iar în prezent lucrărilor li s-au redat calitățile estetice inițiale, picturile fiind aduse aproape de stadiul acestora inițial, cel din 1963/1964.
Triplu portret, cu detalii - imagine din expo
Lucrarea Triplul portret al compozitorilor Alexei Stârcea și Vasile Zagorschi și al cântăreței Valentina Savițcaia are o poveste dramatică, restaurarea acesteia reprezentând pentru Arbor o șansă de a repara nedreptatea la care artista a fost supusă în 1963, când Ministerul Culturii al RSSM a semnat cu Valentina Rusu Ciobanu un contract pentru producția unei lucrări plastice. În acel an malefic, la Moscova încep persecuțiile asupra artiștilor plastici nealiniați puterii, iar ecourile acestora ajung și la Chișinău. Fără a fi terminată și fără a fi văzută de autoritatea centrală, Ministerul Culturii al RSSM reziliază contractul privind achiziționarea acestei lucrări și obligă pictorița să realizeze întru onorarea avansului deja primit alte trei portrete. Acest eveniment avea să o întristeze mult pe artistă, nu și să o intimideze; astfel, Valentina Rusu Ciobanu s-a supus cerinței și a realizat alte trei portrete impuse de stat, care, în prezent, se află în patrimoniul Muzeului Național de Artă al Moldovei și al Muzeului Național de Istorie a Moldovei. Din acel moment, soarta „Triplului portret al compozitorilor Alexei Stârcea și Vasile Zagorschi și al cântăreței Valentina Savițcaia” a rămas necunoscută, pictorița nedorind să termine lucrarea și să vorbească despre aceasta. Abia în 2020, cu ocazia proiectului cultural „Valentina Rusu Ciobanu. 100 de ani de la naștere”, realizat de Asociația Arbor, lucrarea a fost redescoperită și recuperată din atelierul artistei. Triplul portret a fost adus la București, unde a intrat pentru trei luni în restaurare, pentru a fi expus pentru prima dată publicului în expoziția aniversară de la Muzeul Municipiului București, Palatul Suțu, din perioada 5-29 noiembrie 2020. O poveste dramatică, cu un final, totuși, fericit.
Portret al artistului Glebus Sainciuc, inca nerestaurat
Asociația pentru cultură și arte Arbor consideră important efortul de valorificare și promovare a patrimoniului artistic, precum și sensibilizarea publicului față de acest demers. În vederea sensibilizării publicului, Arbor a invitat simpatizanții pictoriței Valentina Rusu Ciobanu să susțină financiar costurile de restaurare ale autoportretului pictoriței, iar 10 persoane din România și din Republica Moldova au dat curs acestui apel, în timp ce celelalte două lucrări au fost restaurate din bugetul proiectului Valentina Rusu Ciobanu. 100 de ani de la naștere.
Restaurarea lucrării Autoportret (1964) a fost posibilă cu sprijinul financiar primit de la Richard Bovnoczki, Marcela Nistor, Aliona Ciurcă, Cristina Bujor, Dan Crăcan, Lucia, Ana și Lucas Gurduza, Maria Sainciuc, Rodica Plugaru.
Totodată, Asociația Arbor își dorește să mai recupereze încă o lucrare a Valentinei Rusu Ciobanu, un portret al artistului Glebus Sainciuc, soțul pictoriței, realizat de artistă în anii ’50 ai secolului trecut. Pentru aceasta, Asociația face din nou apel la susținătorii Arbor și ai Valentinei Rusu Ciobanu, printr-un anunț care urmează să fie făcut în curând.
În perioada 25-28 martie 2021, sunteți invitați să descoperiți cele trei lucrări salvate prin minunatul efort depus de restauratorul Horațiu Cristian Costin, de echipa Arbor și de cei 10 susținători ai operei Valentinei Rusu Ciobanu.
Deschiderea expoziției #RECUPERAT #RESTAURAT se va face în conformitate cu toate normele sanitare în vigoare, iar programul de vizitare va permite un aflux constant de vizitatori. Intrarea în spațiul expozițional se efectuează direct din stradă şi nu permite staționarea niciunui grup, oricât de redus, de persoane.
Arbor.art.room
Str. Transilvaniei, nr. 11, sector 1
„#RECUPERAT #RESTAURAT“ – trei lucrări „salvate” de Arbor ale marii pictorițe centenare Valentina Rusu Ciobanu
Deschidere: 25.03.2021, orele 17.00-20.00
Perioadă de vizitare:
26.03.2021 – 28.03.2021, orele 12.00-19.00
Condiția tabloului „Autoportret” (1964), realizat de Valentina Rusu Ciobanu, după recuperarea acestuia din atelierul pictoriței în 2020 și etapele procesului de restaurare.
Restaurator: Horațiu Cristian Costin
Lucrarea „Autoportret” (1964), realizată de Valentina Rusu Ciobanu, avea mari probleme structurale, ale stratului pictural, în special pe latura de jos. Este foarte posibil să fi fost în contact cu umiditate excesivă, deoarece stratul de culoare era pierdut în mare parte, iar cel din proximitate era desprins de suportul de pânză.
Din etapele întreprinse de restaurator:
S-a consolidat în repetate rânduri stratul de culoare (reatașat la pânză, cu adezivi adecvați). Deoarece șasiul original avea atac activ (cari de lemn!), s-a schimbat șasiul vechi cu unul nou, conform normelor muzeale (mobil la îmbinări, cu pene de tensionare și pantă). După îndepărtarea șasiului, s-au îndreptat deformările suportului, cu ajutorul preselor calde-reci, în mod repetat. În plus, s-au aplicat margini pânzei originale, datorită dimensiunilor insuficiente pentru tensionare pe noul șasiu și mai ales a fragilității pânzei, pe zona perimetrală. S-a continuat cu tensionarea corectă pe șasiu și cosmetizare estetică și funcțională a marginilor pânzei, pe spatele lucrării. Lacunele stratului pictural au fost îndepărtate prin chituire și s-au retușat lacunele stratului de culoare. Vernisarea lucrării s-a realizat la compresor, cu un vernis de protecție.
Restaurarea lucrării „Autoportret” (1964) a fost posibilă cu sprijinul financiar primit de la Richard Bovnoczki, Marcela Nistor, Aliona Ciurcă, Cristina Bujor, Dan Crăcan, Lucia, Ana și Lucas Gurduza, Maria Sainciuc, Rodica Plugaru.
Condiția tabloului „Triplul portret al compozitorilor Alexei Stârcea și Vasile Zagorschi și al cântăreței Valentina Savițcaia” (1963), realizat de Valentina Rusu Ciobanu, după recuperarea acestuia din atelierul pictoriței în 2020 și etapele procesului de restaurare.
Restaurator: Horațiu Cristian Costin
Scurt istoric
În 1963, Ministerul Culturii al RSSM avea semnat cu Valentina Rusu Ciobanu un contract pentru producția unei lucrări plastice, iar pictorița începe să realizeze tabloul „Triplul portret al compozitorilor Alexei Stârcea și Vasile Zagorschi și al cântăreței Valentina Savițcaia”. Însă, în același an, la Moscova încep persecuțiile asupra artiștilor plastici nealiniați puterii, al căror ecou ajunge și la Chișinău. Fără să fie terminată lucrarea și fără să fie văzută de autoritatea centrală, Ministerul Culturii al RSSM reziliază contractul privind achiziționarea acesteia și obligă pictorița să realizeze întru onorarea avansului deja primit alte trei portrete.
Acest eveniment avea să o întristeze foarte mult pe artistă, nu și să o intimideze; astfel, Valentina Rusu Ciobanu va realiza cele trei portrete impuse de stat, care, în prezent, se află în patrimoniul Muzeului Național de Artă al Moldovei și al Muzeului Național de Istorie a Moldovei.
Însă ce s-a întâmplat cu lucrarea refuzată?
Lucrarea a rămas în atelierul artistei timp de 57 de ani, fără să mai fie expusă, apoi s-a considerat că ar fi dispărut. Însă în 2020, cu ocazia proiectului cultural „Valentina Rusu Ciobanu. 100 de ani de la naștere”, realizat de Asociația pentru cultură și arte Arbor, care prevedea inventarierea și cercetarea patrimoniului din atelierul artistei, lucrarea a fost redescoperită și recuperată din atelierul Valentinei Rusu Ciobanu, într-o condiție deplorabilă, care necesita urgent restaurare. Triplul portret a fost adus la București, unde a intrat pentru trei luni în restaurare, pentru a fi expus pentru prima dată publicului în expoziția aniversară de la Muzeul Municipiului București, Palatul Suțu, din perioada 5-29 noiembrie 2020.
Etapele restaurării compoziției cu trei personaje:
Datorită deformărilor pronunțate ale suportului de pânză, căpătate în anii de depozitare neadecvată (rulată, dar nu pe un tambur de carton!), s-a încercat relaxarea treptată a picturii, în plan orizontal. Consolidarea stratului de pictură a fost imperativă, datorită multiplelor desprinderi față de suportul de pânză (existau și foarte multe pierderi ale acestuia, pe zonele de pliere ale pânzei!). După detensionarea relativă a suportului sub propria greutate, s-a procedat la refacerea treptată a planeității picturii cu ajutorul preselor calde-reci, și, foarte important, la hidratarea graduală a pânzei deformate și foarte deshidratate. Procesul este de durată, pornește dinspre centrul compoziției spre exterior și este impus de reactivitatea materialului la tratament. Astfel, s-au necesitat multiple serii de presări controlate, cald-rece. Rupturile și sfâșierile produse de muchiile vechiului șasiu au fost consolidate prin aplicarea unor petice de pânză sintetică (inertă la umiditate) pe versoul picturii, cu rol de stabilizare a traumelor pânzei originale. Lucrarea a fost întinsă pe un cadru de lemn (șasiu intermediar), după care a fost tensionată gradual până la obținerea unei bune planeități.
După stabilizarea suportului de pânză, s-a îndepărtat de pe șasiu, urmând să fie tensionat corect pe sașiul permanent, confecționat special și întrunind toate normele muzeale. După această operațiune definitivă, lucrarea a căpătat planeitatea dorită, adică formatul original. S-a necesitat o curățare adecvată a stratului pictural de materialele aderente, praf, fum, etc. Lipsurile stratului pictural (culoare) au fost aduse la nivel (chituite), imitându-se pensulația picturii. S-a continuat cu o reintegrare cromatică în culori de apă, apoi în vernil. Vernisarea a uniformizat gradul de strălucire al picturii, precum și, cel mai important, i-a oferit acesteia o barieră de protecție extrem de importantă.
Condiția tabloului „Bărbat în câmp” (1963/1964), realizat de Valentina Rusu Ciobanu, după recuperarea acestuia din atelierul pictoriței în 2020 și etapele procesului de restaurare.
Restaurator: Horațiu Cristian Costin
Tabloul „Bărbat în câmp”, al pictoriței Valentina Rusu Ciobanu, a sosit în atelierul de restaurare rulat strâns, liber, fără tambur de carton central, care i-ar fi permis o înfășurare mai relaxată și controlată. În urma tensiunilor produse de-a lungul zecilor de ani, în care lucrarea a stat astfel rulată, suportul de pânză a căpătat deformări profunde, dezvoltându-se o rețea specifică de cracluri. Aceste cracluri, coroborate cu deshidratarea pronunțată a pânzei și desecarea stratului pictural (pierderea sau casarea lianților din culori și grund), au adus daune importante acestuia, rezultatul fiind desprinderea și pierderea culorii pe suprafețe extinse din pictură.
Prima operațiune impusă de starea actuală de conservare a fost consolidarea desprinderilor stratului pictural cu ajutorul consolidanților adecvați, aplicați atât la pensulă cât și injectați, după cum a dictat materialul. S-au folosit atât presele cald-reci, cât și spatula electrică, rezultatul fiind reatașarea culorii la suport și stabilizarea tendințelor de desprindere ale acesteia. Suportul de pânză prezenta deformări generale profunde, precum și rupturi în mai multe locuri. Detensionarea s-a făcut treptat, în etape, hidratând controlat pânza, urmărindu-se obținerea unei planeități intermediare satisfăcătoare.
Îndepărtarea murdăriei aderente, atât de pe fața lucrării, cât și de pe spatele ei, a fost etapa în urma căreia culorile au început să-și recapete strălucirea inițială. Curățarea s-a făcut calibrând solvenții în funcție de materialele ce s-au îndepărtat: praf, murdărie aderentă biologică, etc. Rupturile suportului de pânză au fost țesute cu o fibră sintetică, inertă la umiditate. S-a confecționat un sașiu nou, corect, atât estetic, cât și funcțional, după reperele vechiului șasiu (imprimate pe laturile picturii). Tensionarea corectă a lucrării pe noul șasiu a redat planeitatea tabloului pierdută cu mult timp în urmă. Multiplele lacune ale stratului pictural au fost completate cu un chit adecvat, imitându-se aspectul de suprafață al pensulației. Odată refăcută integritatea structurală a stratului pictural, s-a procedat la reintegrarea cromatică a lacunelor în culori de apă și vernis, având scopul de a reface și imaginea estetică inițială a tabloului. Finalizarea operațiunilor de restaurare a presupus vernisarea lucrării cu un strat protector, cu rol de barieră împotriva factorilor externi dăunători, dar și cu rol estetic. Verniul are calitatea de a exalta culorile, redându-le calitățile estetice inițiale, aducând lucrarea aproape de stadiul său inițial.