Maria Cuțarida și-a început activitatea pedagogică în 1877, în Elveția, și-a continuat-o în Franța, la Montpellier, pentru a și-o finaliza la Paris. În 1884 obținea titlul de doctor în medicină cu lucrarea „L’hydrorrhee et sa valeur semiologique dans le cancer du corps del’uterus” (n. r. - „Despre hidroree și valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin”). Devenea astfel prima femeie cu o asemenea calificare din toate ţările est-europene. Întoarsă acasă, unde și-a echivalat diploma din Franța printr-un examen promovat cu calificativul „magna cum laude”, Maria avea să se lovească de prejudecățile epocii ca de un zid. Respinsă pe linie la mai multe concursuri, dr. Cuțarida a apucat altă cale. Și-a deschis un cabinet particular, dar n-a renunțat definitiv la visul de a profesa într-un spital, mai ales că avea nevoie de practică, esențială în această meserie.
Bătălia cu prejudecățile
În 1884, solicitarea pentru postul de medic secundar la Spitalul Brâncovenesc din București era și ea respinsă fără ca tânăra să primească vreo explicație. I s-a propus, în schimb, funcția de profesoară de igienă... Abia după un an, Maria era „căpătuită” cu un un post de medic secundar la Spitalul Filantropia, unde a oferit consultaţii gratuite. În paralel s-a înscris la concursul pentru obținerea gradului de medic primar ginecolog, dar a fost din nou dată la o parte. Dezamăgită, Maria și-a dedicat următorii trei ani (1885-1888) îngrijirii muncitoarelor de la Fabrica de Tutun din Capitală, fără a întrerupe însă activitatea benevolă la Spitalul Filantropia. Abia în 1886, prima femeie medic din România a fost luată cât de cât în serios. I s-a oferit (și a acceptat) șansa de a fi numită șefă a catedrei de igienă a azilului „Elena Doamna”. În 1891, Cuțarida prelua și conducerea secției de ginecologie a Spitalului Filantropia.
Prima creșă din România
În perioada 1897-1898, Maria Cuțarida a pus bazele organizaţiilor „Leagănul” şi „Societatea Materna”, închinate copiilor nevoiaşi, fără deosebire de religie, naţionalitate sau legitimitate, iar în 1899 Maria a înfiinţat prima creşă internă din România care avea să sprijine mamele muncitoare cu copii.
Cercetătoare de elită
Maria Cuțarida a compus două tratate științifice - „Leucoreea” (1884) şi „Despre leagăne” (1899). Și-a făcut timp și pentru măritiș, adăugând numelui de fată pe cel al soțului, Crătunescu.
Doctoriță-eroină
În anii Primului Război Mondial, Maria a renunțat la propriul cabinet pentru a se dedica îngrijirii pacienților de la Spitalul Militar. După încheierea luptelor, epuizată, prima femeie medic din România s-a retras definitiv din activitate. Avea să se stingă din viață la doar 62 de ani, pe 19 noiembrie 1919.