Inspirată din trăiri, din viaţa profesională sau din mari filosofi români, o poliţistă din Argeş ar putea deveni un poet de renume. Mariana Georgescu, agent-şef adjunct al Poliţiei Ştefăneşti, scrie poezii de 8 ani şi i-a uimit pe toţi cei care o înconjoară. Criticii au încurajat-o spunându-i că are talent nativ. Subofiţerul cu o poveste de viaţă emoţionantă visează să devină ministru de Interne.
Mariana Georgescu are 32 de ani şi nu şi-a cunoscut niciodată părinţii biologici. Adoptată de o familie din Argeş, a crescut fără să ştie că undeva într-un colţ de ţară mai are 6 fraţi şi că cei care s-au ocupat de drumul ei în viaţă i-au schimbat, practic, destinul. A început povestea ei spunându-ne că cei care s-au bucurat cel mai tare de poeziile ei au fost părinţii. Tatăl, cel pe care îl ştie, a decedat, dar pe mamă încă o mai are alături şi spune că sentimentul faţă de ei este asemănător cu cel pe care îl trezeşte o icoană. Dacă ar putea, li s-ar închina. Au crescut-o şi a ajuns poliţist. Absoleventă a Şcolii de Poliţiei în martie 2007, Mariana a fost trimisă departe de casă, la Vâlcea, şi acolo şi-a făcut prieteni. O profesoară de religie din Popeşti, localitatea în care lucra, şi un poet, Iulian Păunoiu. În 2010 a participat la Eminesciana. Se ţinea la biblioteca din Vâlcea şi nu putea rata, iar acolo şi-a notat cât a putut de mult. Văzând-o atât de pasionată de Eminescu, un critic din sală a îndemnat-o să scrie. Şi asta a făcut, dar după un an.
Versuri pentru comandant
“Prima poezie am scris-o în timp ce participam la cursurile Cambridge ale unei şcoli. Era o instituţie privată şi eram cea mai în vârstă dintre colegii mei, iar profesoara vorbea altfel cu mine, lucru ce nu a fost pe placul multor colegi, iar cadrul didactic a fost mustrat de director. Eu nu puteam reacţiona ca să nu îi fac necazuri şi atunci am ales să scriu. «Din mustrare cu frustare» am numit poezia pe care cel căruia îi era dedicată nu a citit-o niciodată. De atunci am continuat”, povesteşte poliţista. Inspiraţia pentru ceea ce aşterne pe hârtie îi vine, în mare parte, din trăiri, iar despre poeziile ei spune că au tentă uşor psihologică, filosofică. Iubeşte scrierile lui Petre Ţuţea, ale lui Cioran şi Noica, iar singura poezie care o leagă de viaţa profesională este una dedicată fostului şef. “Pe fostul comandat îl chema Mihai Dorin, aşa că am dat titlul de «Dorin’ta de a puncta» şi a fost prima poezie cu autograf. Primul meu autograf, fie el neoficial”, povesteşte poliţista.
„Aş vrea să mă trezesc atotştiutoare”
Întrebată ce şi-ar dori dacă ar putea obţine orice în această lume, Mariana Georgescu spune că are două visuri, unul legat de viaţa profesională, altul de cea personală. În carieră, dacă ar putea alege, ar vrea să ajungă ministru de Interne. Iar sufleteşte visează la o dimineaţă în care să se trezească şi să ştie tot, să fie un geniu, dar nu dintre cei pe care lumea îi marginalizează pentru că nu îi înţelege, ci cu unul pragmatic şi bine ancorat în realitate.