Hipertensiunea este cea mai răspândită boalăm, iar complexitatea ei naşte o sumedenie de întrebări. Tensiunea arterială mare necesită lămuriri de la specialişti pentru a limpezi unele neclarităţi prezente în rândul oamenilor nefamiliarizaţi cu mecanismele complexe ale organismului. Interviu cu profesor doctor Daniela Bartoş, şef secţie Medicină Internă la Spitalul de Urgenţă Floreasca
Florin Condurăţeanu: Este adevărat că măsurarea corectă a tensiunii arteriale implică luarea tensiunii de 2-3 ori şi în picioare, şi culcat?
Prof. dr. Daniela Bartoş: Măsurarea tensiunii arteriale are o serie de reguli, iar repetarea de 2-3 ori a măsurării este o regulă: pacientul trebuie să stea şi în picioare, şi culcat. Dar mai există norme de măsurare. Dacă pacientul a urcat ceva scări, el este lăsat să se odihnească câteva minute, căci acest efort poate mări valorile. De asemenea, e bine ca tensiunea arterială să nu fie luată imediat ce pacientul intră în cabinet. Unii sunt emotivi şi teama să nu li se găsească valori mari le sporeşte starea de tensiune nervoasă, cu efect asupra cifrelor de stare a tensiunii arteriale. Este indicat ca, în familie, să existe un tensiometru. Nu e scump şi, la 2-3 zile, se poate măsura tensiunea celor din familie.
F.C.: Ştiinţa medicinii a înăsprit plafoanele de normalitate ale unor stări ale organismului, de exemplu, glicemia este acceptată acum la 110, înainte era mai puţin sever baremul normal al glicemiei, era 120. De aici porneau cifrele în diabet.
Prof. dr. D. Bartoş: Şi la tensiunea arterială, actualmente limitele normale sunt maxima de 140 milimetri coloană mercur cu minima 90. La diabetic, baremul este mai sever, se recomandă maxima de 130 milimetri cu minima 8,5. Şi asta fiindcă diabetul atacă vasele mari şi mici. O altă lămurire pentru oameni: când maximele nu sunt aşa mari la început (adică 150, 160), medicii încearcă rezolvarea hipertensiunii de început prin schimbarea stilului de viaţă: mai puţine grăsimi, restricţie la sare, scăderea în greutate, mai multă mişcare. Nu se dau medicamente decât dacă după 1-2 luni cu această cumpătare nu au scăzut valorile tensiunii arteriale.
F.C.: Dar cei care, de regulă hipotensivi cu maxima 120, se simt rău când le-a urcat maxima la 140, ce să facă?
Prof. dr. D. Bartoş: E normal ca sistemul vaselor acestor hipotensivi, obişnuit cu tensiuni de 120, să aibă disconfort când le-a urcat tensiunea la 140. Lor li se prescriu medicamente de hipertensiune mai slabe. În principiu, medicaţia în hipertensiune cuprinde medicamente împotriva hipertensiunii, de relaxare a vaselor, diuretice de eliminare a apei şi statine pentru ţinerea în frâu a colesterolului. Au apărut foarte multe produse antihipertensiune, se împerechează cu celelalte pastile prin încercări până pacientul se simte cel mai bine, se fac mai multe împerecheri de tipuri de medicamente.
F.C.: Cei care fac calcule, estimând minima ca jumătate din valoarea maximă la care se adaugă o unitate, au dreptate?
Prof. dr. D. Bartoş: Minima nu e normală dacă înseamnă jumătate plus 1. Şi mai e ceva de subliniat: prin înaintarea în vârstă nu se admite şi creşterea tensiunii arteriale. Chiar la 70 de ani, dacă nu eşti hipertensiv, trebuie să ai maxima sub 140.
Cei cu simptome de tensiune mărită, care însă dispar după câteva minute, trebuie să ştie că accidentele vascular cerebrale tranzitorii semnalează că vine un AVC mare, definitiv, cu decese şi paralizii.