Uneori, soarta dă nişte semne prefigurând drumul omului spre anumite zări. Dar se întâmplă ca aceste pronosticuri anunţate de destin să nu se confirme şi viaţa să schimbe macazul spre altă cale ferată a viitorului. În întâiul an al facultăţii de medicină, studenţii sunt supuşi la o încercare destul de antipatică: sunt duşi la o autopsie ca să se obişnuiască cu aspectul organismului tăiat, care pe mulţi îi duce la leşin, la stare de greaţă, la disconfort în faţa organelor roşii de sânge. În grupa de studenţi boboci în care se afla şi Teodor Horvat, acum şef de şcoală în chirurgia toracelui, general şi profesor universitar, opt medicinişti n-au simţit nicio repulsie la despicarea corpului celui supus disecţiei în sala de anatomie patologică. Singurul student care s-a albit la faţă şi a vomitat în faţa autopsiei a fost Tedi Horvat. Culmea, peste ani, Horvat a ajuns singurul chirurg din grupa de medicinişti, restul au ales medicina internă, oftalmologia, reumatologia. E drept, Horvat a avut geniu în chirurgie, dar a şi muncit pe rupte. În camera de cămin lega mii de noduri la o aţă prinsă de clanţă pentru a sutura rapid, în viitor, câmpul operator. Profesorul doctor Adrian Streinu Cercel, manager general la Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş”, era hărăzit să continue tradiţia bărbaţilor din familie, care toţi ajunseseră preoţi. Adrian Streinu a simţit însă chemarea spre ştiinţa medicală şi a excelat încă de tânăr, atingând înălţimea unui medic şi dascăl universitar cu faimă internaţională. Tentaţia unei alte meserii decât cea a medicinei s-a transmis şi la una dintre fiicele distinsului magistru Adrian Streinu Cercel. Fiica cea mare a anunţat din liceu că va urma drumul celebrului său tată, dar cea mică a fost atrasă de condeiul talentat ce-l avea şi a scris patru volume de versuri, trei din cărţile semnate de ea fiind concepute în limba engleză şi editate în Statele Unite ale Americii. Până la urmă, s-a îndrăgostit şi mezina de medicină şi a ajuns la rându-i doctoriţă. Într-un alt caz, familia îşi dorea ca fiul să devină un finanţist de marcă, un contabil cu ochelarii pe vârful nasului trebăluind la coloana de cifre din tabele. Numai că flăcăul purta numele de Nae Lăzărescu, cu mutra lui ideală pentru portretul-robot al comicului aplaudat de oameni la revistă. Nae nu s-a spetit învăţând la ASE, a chiulit de îi uitaseră profesorii figura cu ditamai nasul, aşa că a făcut studiile economice în 8 ani, în loc de 4. „Am fost coleg şi cu tovarăşa ministru Ana Mureşan din guvernul lui Ceauşescu, şi cu Văcăroiu, şi cu Stolojan, şi cu Isărescu. Mă ajungeau din urmă şi treceau mai departe spre licenţă, în timp ce eu spuneam şi compuneam cuplete umoristice”.