“Copiii plang de bucurie cand le daruiesti afectiune”
Cu bratele ei firave strangea la piept copilaria insasi. Cu pasii marunti ar fi putut ocoli si pamantul in cautarea copiilor fara parinti. Chipul ei senin exprima figura mamei emblematice, cea din icoanele cu Iisus.
Am intalnit-o de mai multe ori si de fiecare data mi-am dat seama de devotamentul ei neobisnuit vizavi de copiii necajiti, prunci pe care i-a salvat acceptand sa le fie mama. Mi-a explicat cum copilul simte lipsa afectiunii si a mamei, si sufera. Atunci cand este reintors la normalitate, el se bucura neinchipuit de mult. “Se vede pe fetisoara lui. Am luat un pui de tigan direct de la Pediatrie, unde statuse vreo doua luni. Cand am ajuns acasa i-am facut o baie calduta, l-am imbracat in haine noi, l-am tinut mult in brate. Pur si simplu se vedea cum ii curg lacrimi de bucurie. In institutiile unde poposesc ii schimba, le da de mancare, ii spala, si atat, prea putin au timp sa ii ia in brate. Acasa vorbesti cu ei, ii legeni, iar copilul simte afectiunea”. Si parintii care ii adopta se bucura la fel de mult. “E clar ca acestia nu au niciun interes. Ii iau pur si simplu pentru ca nu au copii. O familie de profesori din Vladeni a sosit sa se acomodeze cu micutul in vederea adoptiei. Doamna manca pur si simplu resturile copilului de la gura, atat de devotata si iubitoare era. Cand a venit sa-l ia de tot, de bucurie nu a mai nimerit locul unde fusese cu sotul timp de doua saptamani zi de zi pentru a-si intalni viitorul copil”. Insa fabuloasa poveste a mamei model Ana Bucur incepe devreme, in copilarie.
Si-a crescut mai intai fratii
A iubit copiii inca de mica. Pentru ca a fost cea mai mare din cei opt frati a avut grija de ceilalti. Cand mama mergea la munca pe camp, Ana ramanea acasa sa aiba grija de cei mici. S-a casatorit de timpuriu, la 17 ani, si a luat un barbat cu sapte copii. “Pentru ca ramasese singur si nu putea sa-i creasca i-a dat la stat pe cinci dintre ei. Am mers la casele de copii unde erau, i-am luat si i-am adus inapoi acasa. Mi-au si placut copiii, dar nici n-am scapat niciodata de ingrijirea lor”, isi amintea doamna Bucur. Femeia a nascut o fetita, a crescut-o, si, din 1998, dupa ce a studiat o oferta din ziar, s-a hotarat sa devina asistent maternal pentru cat mai multi copii.
Palmele care au mangaiat candva trupurile mici atingeau apoi figurile bucalate ce suradeau din fotografii. Pe unii dintre copii ii preda mamelor care se intorceau. “Aceasta e fetita aruncata pe camp, aici este tigancusa, aici am avut preluate doua fete odata, aici e Stefanut, primul copil pe care l-am ingrijit si care acum este elev la o scoala renumita…”. Ana Bucur, pe langa faptul ca i-a ingrijit, i-a mai si botezat pe unii, devenind mai intai mama si apoi nasa. “Am botezat mai multi copii. Si pe toti i-am dat pe maini bune, unui parlamentar, unui politist, unui inginer de la drumuri si poduri, unor profesori”, enumera cu mandrie femeia.
Iubire, dar si responsabilitati
A avut si copii obraznici. Unul dintre ei: Florin. In opinia sa, un asistent maternal trebuie sa fie un om bland, sa iubeasca copiii. “E o mare raspundere. Daca se intampla un accident, esti tras la raspundere, poate fara vina, planand asupra ta prezumtia ca nu ai avut destula grija. Cand e copilul tau e alta treaba. Asa, trebuie sa fii deosebit de atent cand mananca, sa nu se inece, sa nu-si scoata ochii, cand este la baie, sa nu pateasca ceva. In cateva secunde se pot intampla tot felul de nebunii”. Chiar si atunci cand copiii se joaca cu tot felul de jucarii, privesc in carti, isi spun povesti, poezii, deseneaza.
Sperieturi
Copiii pe care i-a ingrijit Ana Bucur au fost si sunt cu totii sanatosi. Totusi, unul dintre ei a reusit s-o sperie serios. “Avea o boala, daca tipai la el lesina. Era un copil moale, se enerva de la orice, se rasturna si cadea jos. Am vorbit cu parintii, ca mai aveau doi acasa cu aceeasi problema, sperand ca poate vom merge la medici, sa vedem ce are. Dar degeaba, ca, desi aveau bani, ei ducandu-se mai tot timpul in Italia si Spania, au refuzat. Nu le-a pasat, dar nici nu-i de mirare: dupa ce a nascut copilul pe care-l aveam eu in plasament, mama l-a abandonat si a plecat in Franta”. Pana la urma, parintii s-au hotarat sa-l ia inapoi pe baietel, dar n-au venit sa se acomodeze cu el, n-au facut nimic pentru a-i face mai usoara despartirea de cea pe care o considera mama. “Cand a plecat, copilul a plans doua saptamani, erau parintii innebuniti. I-au dat fotografia Anei si el tot zicea “asta-i mama, asta-i mama””.
Despartirea
Asistenta maternala s-a convins ca pustii simt despartirea. “Parca ar avea ceva inregistrat in memorie. De exemplu, un baietel la 3 luni si ceva, cand au venit sa-l ia parintii, ma dojenea cum stia el. Simtea ruptura”. Femeia spune ca cei mici o iubesc, dar ca-si dau seama ca nu e mama lor. Florin, unul din copiii avuti in plasament, a intrebat-o pe fiica Anei Bucur, si ea mama a unei fetite, unde sunt parintii lui. “Fata mea i-a spus ca vor veni sa-l ia, pentru ca mama lui transmisese asa ceva. Si eu l-am pregatit. I-am spus ca sunt Bica, de la bunica, si ca o sa plece in curand cu parintii”. Cand se despart de ea, micutii plang cateva zile. “O familie care a adoptat un copil n-a putut pur si simplu sa-l tina in casa o saptamana. Cum intrau, incepea sa planga. Asa ca l-au plimbat zi de zi in parc si i-au facut toate voile, pana s-a obisnuit”.
Ana Bucur e trista doar de varsta pensionarii, pentru ca nu si-a imaginat vreodata casa goala, fara un pusti alergand prin ea, in ciuda faptului ca s-a imbolnavit. “Nu pot fara copii. Cand imi ia un copil parintii sai, plang si eu, ca si el”.
Modalitatea de adoptie. Cum a devenit asistent maternal
“Am devenit asistent maternal in 1998. Inainte lucram la croitorie, se castiga prost, iar contractul de munca nu era inregistrat. Atunci am vazut un anunt al unei fundatii si am mers sa ma interesez. Am fost primul lor asistent maternal. Dar inainte de asta am facut pregatire timp de 60 de ore, numai ca ceea ce mi se preda eu deja stiam, ca ingrijisem atatia copii”, a spus Ana Bucur. Parintii care vin spre adoptie sunt testati atent si, in plus, trebuie sa-si dea acordul si asistentul maternal. Ana Bucur isi aminteste cum a venit la ea un parlamentar pentru un copil. “Imi aducea tot timpul flori, bomboane, mi-a lasat si bani, doamna avea 40 de ani, a trebuit sa-i arat cum se face baie la copil, cum se aseaza in cadita, sa-i explic cand mananca, cand se scoala”.