Am și eu, ca tot omul, o pagină de Facebook, unde,după cum mă duce priceperea,încerc să port un dialog civilizat și sincer cu cei pe care i-am ales să îmi fie parteneri. Am dat curs și invitațiilor de a mă înscrie în câteva grupuri, dar numai după ce m-am convins că am ceva în comun cu tematica și cu nivelul discuțiilor care se poartă aici. După cum am refuzat și voi continua să refuz acele invitații venite din partea unor grupuri și persoane cu care nu am găsit un numitor comun.
Mai nou și mai nou,am constatat că figurez ca membru al unor anumite echipaje propagandistice cu care nu numai că nu am nici în clin nici în mânecă, dar de a căror ideologie intolerantă, agresiv trâmbițată, mă despart în mod categoric și irevocabil. Atenție, declarat ca membru fără să fi primit o invitație în acest sens, dar încă să îmi fi dat acordul. Așa mi s-a întâmplat aseară, când am primit – ca din partea unui vechi și statornic prieten- invitația de a mă alătura unui grup care postează sub un generic pompos și ultimativ că promovează adevărul și numai adevărul, dar exclusiv sub stindardul de luptă al domnului Klaus Iohannis. Or, dat fiind faptul că și pe pagina mea de Facebook am reluat mai multe articole în care mă delimitam,fără echivoc, de anumite declarații și demersuri ale celui care exercită prerogativele funcției de președinte al României- cele mai multe publicate aici , la „jurnalul.ro”, este de la sine înțeles că nu eram câtuși de puțin persoana căreia să i se fi transmis o asemenea invitație. Motiv pentru care l-am contactat pe prietenul meu. Care m-a asigurat că nici nu mi-a transmis o asemenea invitație și nici nu a sugerat celor care gestionează respectiva pagină să fiu invitat să mă alătur lor.
Dar aveți puțintică răbdare fiindcă, vorba spotului publicitar „asta nu e totul”! Intrând pe pagina cu pricina, nu mică mi-a fost mirarea să constat că figuram, deja, ca membru al grupului. Cum s-ar spune, eram pus în fața faptului împlinit. Situație în care mi-am șters mintenaș numele și fotografia din lista membrilor, titulari și supleanți, ai grupului. După care, am postat pe pagina mea de Facebook un mesaj în care povesteam isprava și îmi avertizam prietenii din spațiul virtual să ia aminte ca nu cumva să o pățească și ei ceva care, parafrazând sloganul grupului, ar putea purta titulatură:„mincinoșii vorbesc în numele tău, fără să te întrebe”.
Nu mică mi-a fost mirarea să constat că, în foarte scurtă vreme, am primit răspuns de la mai mulți parteneri de dialog care îmi povesteau că și lor li s-au întâmplat asemenea isprăvi. Unii chiar din partea grupului de militanți pentru cauza adevărului, alături și dimpreună cu domnul Klaus Iohannis, dar și din partea altor asemenea colectivități propagandistice. Toate având în comun faptul că împărtășesc și transmit sloganuri de tipul/teapa „Fără penali în funcții publice” , respectiv „Alături de Klaus Iohannis și împotriva corupților!” sau alte grupări cu care postacii respectivi au proclamate afinități.
Desigur, odată ce m-am auto-revocat din această calitate (vorbă să fie … calitate!) puteam să consider faptul consumat și discuția închisă. Numai că, între timp, pe mai multe canale de presă, am aflat că se poartă o încinsă discuție pe seama unor liste întocmite de către partizanii campaniei de purificare moral-politică dusă de președintele Klaus Iohannis. Liste care au fost depuse la autorități dar pe care figurează persoane care nu își recunosc nici adeziunea și nici semnătura. Și, pentru că sunt făcute public din ce în ce mai multe asemenea cazuri, încep să îmi pun cât se poate de serios întrebarea dacă nu cumva ar fi cazul ca asemenea falsuri grosolane, scabroase și revoltătoare să intre în atenția instituțiilor abilitate să cerceteze falsul și uzul de fals? Falsuri în categoria cărora se înscrie și isprava pe care v-am povestit-o.
Știm cu toții că, de ceva vreme, actualul ocupant al cabinetului prezidențial din Palatul Cotroceni se află în campanie electorală pentru un nou mandat. Cu tot respectul cuvenit, îmi permit să îi atrag atenția domnului Klaus Iohannis că, în situația în care răspândacii, mai mult sau mai puțin voluntari, își vor continua manevrele, s-ar prea putea ca efectele minciunilor și falsurilor lor să îi fie net defavorabile. Și numai de asta nu avea nevoie, dacă luăm la alarmantul picaj pe care îl înregistrează cota sa de încredere publică!