Ministerul Justiției a pus în consultare publică un proiect de lege pentru stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2023/1543 privind ordinele europene de divulgare a probelor electronice și ordinele de păstrare a probelor electronice în cazul procedurilor penale și pentru executarea pedepselor privative de libertate în urma unor proceduri penale. Dincolo de titlul pompos al acestei inițiative legislative, actul în cauză are legătură cu faptul că parchetele nu pot obliga, în acest moment, furnizorii de servicii electronice să pună la dispoziția procurorilor informații despre identitatea clienților sau despre conținutul datelor acestora. Cooperarea furnizorilor este una voluntară și care poate fi integrală, parțială sau chiar refuzată. Acest lucru nu va mai putea fi posibil, deoarece Guvernul vrea să legifereze obligarea firmelor respective să pună necondiționat la dispoziția statului orice date referitoare la clienții acestora, sub sancțiunea amenzii penale, care poate merge până la 2% din cifra de afaceri la nivel mondial.
Astfel, în expunerea de motive care însoțește acest proiect de lege se arată că, în prezent, „criminalitatea informatică a devenit una dintre cele mai complexe și răspândite amenințări, subminând încrederea în sistemele digitale și punând în pericol securitatea națională și a cetățenilor europeni, având, totodată, repercusiuni economice”. Ministerul Justiției susține că „pe măsură ce forma de infracționalitate devine din ce în ce mai complexă, legiuitorii naționali și europeni au fost puși în fața necesității de a elabora instrumente juridice care să eficientizeze răspunsul autorităților judiciare și care să consolideze capacitatea de aplicare a legii în procesele penale care necesită obținerea de probe electronice”.
Se mai arată că, în prezent, pentru obținerea probelor electronice din alte state, în cadrul procedurilor judiciare, „este necesară recurgerea la diverse forme de asistență judiciară internațională în materie penală”, dar și că au fost implementate unele instrumente în acest sens, dar care, ce să vezi, nu sunt deloc suficiente.
„Cu toate acestea, utilizarea formulelor de cooperare judiciară implică formalități procedurale și, implicit, prelungirea unei perioade de timp în cursul căreia există riscul dispariției sau alterării probelor, în contextul în care autoritățile judiciare trebuie să fie în măsură să identifice, să conserve și să obțină datele informatice cu maximă celeritate”, se plâng cei de la Ministerul Justiției.
Diferența dintre legislațiile statelor europene, criticată în expunerea de motive
O nemulțumire a inițiatorilor acestui proiect de lege este că există „diferențe între sistemele judiciare ale statelor membre”, diferențe „care pot conduce la dificultăți de executare, întârzieri sau chiar refuzuri de conservare sau de transmitere a probelor informatice”.
Însă cea mai mare problemă pentru aceste autorități este faptul că privații care furnizează servicii electronice cooperează doar voluntar cu statul, și nu forțați de vreo lege. Concret, în expunerea de motive scrie negru pe alb: „În ceea ce privește cooperarea directă a autorităților judiciare cu furnizorii de servicii, aceasta poate avea loc doar pe bază voluntară, fiind posibilă numai atunci când cadrul legislativ permite acest lucru și nu există restricții sau limitări privind acțiunile furnizorilor de servicii. Cu toate acestea, natura voluntară înseamnă că divulgarea ar fi în întregime la discreția unui furnizor de servicii și că pentru autoritatea de aplicare a legii nu ar exista nicio previzibilitate”.
Mai mult, se arată că „furnizorul de servicii ar putea furniza datele necesare, le-ar putea furniza doar parțial și, de asemenea, ar putea decide când să divulge datele. Furnizorul de servicii ar putea, de asemenea, să notifice persoana vizată și, prin urmare, să provoace prejudicii sau să pună în pericol ancheta în curs. Cooperarea voluntară mai înseamnă, de asemenea, că, deși este posibil să se transmită solicitarea sau ordinul către un furnizor de servicii, nu există mijloace coercitive de a le pune în executare”.
Contestațiile, soluționate de șefii celor care au emis actul
Ei, bine, prin acest proiect de lege, Ministerul Justiției vrea să oblige furnizorii de servicii să se supună nu voluntar, ci fără drept de apel. Sunt patru puncte-cheie în acest proiect. Primul vizează „emiterea de către autoritățile române a ordinului european de divulgare a probelor electronice pentru a obține date privind abonații sau pentru a obține date exclusiv în scopul identificării utilizatorului”.
Al doilea punct se referă la „emiterea de către autoritățile române a ordinului european de divulgare a probelor electronice pentru a obține date privind traficul, cu excepția datelor solicitate exclusiv în scopul identificării utilizatorului sau pentru a obține date referitoare la conținut”. Al treilea punct vizează „transmiterea de către autoritățile române a ordinelor europene de păstrare a probelor electronice, respectiv a ordinelor europene de divulgare a probelor electronice”. Iar cel de-al patrulea punct se referă la „emiterea de către autoritățile române a ordinelor europene de divulgare a probelor electronice”.
Concret, legea propusă vrea ca persoana ale cărei date sunt solicitate, în cazul în care este informată cu privire la divulgarea acestora, să poată formula opoziție la divulgarea datelor. „Opoziția se formulează în scris și se va depune la autoritatea emitentă, în trei zile”, se arată în acest proiect. Adică, o contestație va fi depusă la instituția care a emis ordinul contestat și tot ea o soluționează: „În cursul urmăririi penale, opoziția se soluționează în termen de 48 de ore, de prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul-șef al DIICOT, de procurorul-șef al DNA sau de procurorul general al PÎCCJ”.
Amendă penală de 100.000 de lei
Este, de asemenea, introdusă și o „procedură în cazul în care destinatarul nu se conformează unui ordin european de păstrare sau divulgare a probelor electronice”.
Astfel, Ministerul Justiției vrea să reglementeze ca „în cazurile în care România este stat de executare, în situațiile în care destinatarul nu se conformează ordinului fără a oferi motive acceptate de autoritatea emitentă, aceasta din urmă poate solicita autorităților de executare române să procedeze la executarea ordinului. Într-un asemenea caz, autoritatea română de executare recunoaște ordinul european de divulgare a probelor electronice fără nicio formalitate și ia măsurile necesare pentru punerea în executare a acestuia”. Iar această măsură este luată de către procuror, prin ordonanță”.
Mai mult, în cazul în care autoritatea de executare constată că destinatarul nu s-a conformat în mod nejustificat obligațiilor care îi revin, îi poate aplica acestuia o amendă judiciară în cuantum de minimum 100.000 de lei, „dar nu mai mult decât 2% din cifra de afaceri anuală înregistrată de furnizorul de servicii la nivel mondial în exercițiul financiar precedent”.