În ultima vreme, numele Alexandrei Lăncrăjan revine de foarte multe ori în discuție, ceea ce ne face să ne întrebăm ce o recomandă pentru a avea o asemenea cotă la capitolul imagine publică? Prima explicație ar fi aceea că tinerei procuroare a DNA i-a fost încredințat dosarul Tel Drum despre care știm foarte bine că este un dosar pe cât de încâlcit pe atât de contestat. Dacă este să o spunem pe cea dreaptă, nu atât dosarul i s-a încredințat pentru (zice-se) o cât mai grabnică și corectă soluționare, cât, mai degrabă, sarcina de a emite verdictul care să pecetluiască soarta lui Liviu Dragnea, mai precis viitorul său în viața politică a țării!
Cele mai multe semne de întrebare au fost cele privind expertiza profesională care a recomandat-o pe încă tânăra procuroare pentru o asemenea misie. Expertiză pe care jurnalista Sorina Matei, bună cunoscătoare a parcursului profesional al Alexandrei Lăncrăjan, a caracterizat-o în acest fel: „În 7 ani de când este procuror, Alexandra Lăncrăjan nu a instrumentat nici-un caz important și nu a obținut nici-o condamnare spectaculoasă’’.
„Și care e problema ?’’- vor răspunde avocații din oficiu, iar eu nu pot decât să le dau dreptate, știut fiind că asta este și cartea de vizită a DNA-ului. Adică mult zgomot- citește: multă telejustiție- pentru nimic. De fapt, nu chiar fără nimic, de vreme ce luate în țintire de către detașamentele vigilente aflate sub comanda multilateral medaliatei Laura Kovesi, sunt numai anumite persoane publice și mai cu seamă de pe un anumit versant al lumii politice.
Revenind la procuroarea Alexandra Lăncrăjan, eu zic să ne întoarcem la întrebarea despre temeiurile notorietății sale. Mă refer la mediile sau persoanele care au recomandat-o și , mai mult, au proptit-o, fix la DNA, deși numai despre performanțe nu putea fi vorba în cazul domniei sale. Subiect pe care îl dezvoltă, cu multe elemente probatorii, Sorina Matei în textul pe care l-am mai menționat. Din aproape în aproape, vom vedea că juna procuroare este o prezență, nu doar permanentă ci de-a dreptul eclatantă, la reuniunile și la programele unor anumite entități ale societății civile, alături de Cristina Guseth, Raluca Prună et comp. Prestație publică de pe urma căreia a fost și supranumită „Veverița” și despre care jurnalistul Marius Ghilezan a scris, cu subiect și predicat, următoarele: „Veverița vine din societatea în civil, acea societate de bine moravuri care dacă nu e militară, dar nici civilă la propriu nu e”. Pentru ca, la rândul său, Sorinei Matei să conchidă sec și neiertător: „Meseria de procuror, pentru Alexandra Lăncrăjan, a fost și este una secundară”.
Până aici, toate bune și frumoase și chiar aș spune că nu mai avem motive să ne mirăm de ce a fost selectată tocmai Alexandra Lăncrăjan pentru o asemenea misie. Mirarea revine, însă, imediat ce aflăm că, prin ordinul ministrului de Justiție din 30 martie 2015, domnia sa a fost desemnată reprezentant al Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție în Grupul de lucru pentru monitorizarea și implementarea noilor coduri, pentru ca, peste numai un an, la selecția pentru seminariile INM incluse în Programul de formare continuă, aceeași Alexandra Lăncrăjan să NU obțină punctajul necesar pentru a fi înscrisă le seminariile care aveau ca obiect exact noul Cod de Procedură Penală!
Cine a avut, până la urmă, dreptate sau, mă rog, cine a greșit: ministrul de Justiție care a propus-o pe Alexandra Lăncrăjan în sus-numit-ul grup de lucru sau examinatorii de la INM care au apreciat că nu îndeplinește condițiile pentru a fi admisă la un program de pregătire consacrat expres acestei problematici în care ministrul în exercițiu o considera foarte pricepută? Întrebare la care nu putem răspunde înainte de a preciza că ministrul de Justiție care a semnat Ordinul din 30 martie 2015 era Robert Cazanciuc! Desemnat în această înaltă misie de către PSD, după ce, nu cu mult timp înainte, același personaj fusese zelos purtător de cuvânt al Laurei Kovesi, pe atunci Procuror General. Deloc lipsit de importanță ar mai fi să menționăm și faptul că, o dată ajuns în fruntea Ministerului de Justiție, Robert Cazanciuc, procuror de meserie, avea să îi asigure pe confrații săi, procurorii, că atâta vreme cât el va fi ministru nimeni nu îi va scoate din magistratură. Acolo unde îi vârâse cu anasâna procuroarea Monica Macovei, atunci când Traian Băsescu a proptit-o în funcția de ministresă. Mai mult, spre a-și întări făgăduială, ministrul Robert Cazanciuc l-a citat ca susținător și promotor al ideii pe premierul Victor Ponta, el însuși procuror de profesie, despre care unii și alții mai spun că îi este și ceva rubedenie. Și, după cum prea bine se cunoaște, așa au rămas lucrurile și până în ziua de azi…
În aceeași logică se înscrie, așadar, mâna de ajutor pe care ministrul de Justiție, Robert Cazanciuc, i-a întins-o tinerei procuroare Alexandra Lăncrăjan, gest care, deși nu a reușit să o impună, definitiv și irevocabil în elita procurorilor, a reprezentat pentru aceasta o veritabilă mână de ajutor. Mai pe românește spus, un solid umăr pe care Veverița s-a sprijinit atunci când a făcut încă un salt pentru a ajunge cât mai sus pe ramurile încărcate de roade ale faimosului copac numit DNA.
Acestea sunt faptele și nu știu de ce ne-am mai mira dacă, acum, o vedem pe Veveriță cocoțată pe scară ierarhică a DNA și primind însărcinări cu o atât de mare miză politică precum Dosarul Tel Drum. Mai cinstit spus: „Dosarul Dragnea, scos urgent din orice funcție publică! Ordin de la domnul președinte!!!’’