Cum însă politicul care dictează economicului nu a ţinut cont de astfel de opinii a fost gestionată mai departe cererea în locul ofertei, iar sediile băncilor supraexpuse la retail au devenit săli de jocuri şi case de amanet, integrate unele cu celelalte pe orizontală. Mai e un pic şi administratorii de la asociațiile de proprietari, în loc să meargă cu fondul de rulment să-l facă depozit bancar la parterul blocurilor unde se aflau sucursalele, se vor duce să-l plaseze la „instituţiile” care au locul băncilor bazându-se pe experienţa de investitori la FNI.
Iar dacă ar fi să facem un recurs la istorie, am vedea că în urmă cu un secol şi jumătate un monarh de neam german făcea ca zarafii şi cămătarii să cedeze locul bancherilor şi România să treacă de la alișverișuri pestrițe la monedă națională, burse și camere de comerț. Acum, din păcate, se produce fenomenul invers. În loc să trecem de la republică la monarhie, involuăm spre jamahirie, un spațiu vegheat de clanuri, dominat de reguli tribale, aşa cum răzbat ele dinspre „publicul” sălilor de jocuri, care au luat locul băncilor.
Sunt nevoit să fac din nou apel la „Psihologia Mulțimilor” a lui Gustave Le Bon, care sugerează că dacă în locul elitelor guvernează masele, forța lor se manifestă doar prin distrugeri. De aceea e o problemă când suntem conduși de oameni de rând și la fel de mare e paguba produsă de proștii lăsați să se îmbogățească. Când fură cineva cu deficit de educație nu se întreabă cât să sustragă şi de unde.
Și totuși proștii apar „în contex” după cum am precizat, în acela care se ghidează după zicerea „Peștele de la cap se împute”. Conducătorii românilor, din ce în ce mai slabi, aveau nevoie să pară deștepți și atunci au început să se înconjoare de oameni din ce în ce mai lipsiți de educație, pentru ca ei, demnitari cu doctorat, să pară spirite academice. Astfel se explică manelizarea societății și cum de își impun interlopii „valorile” - deveniţi „stâlpi” ai siguranţei societăţii - în loc ca aceștia să fie absorbiți cultural, după cum se vede în Statele Unite, de pildă. De aceea mergem înapoi, de la monarhie la jamahirie și trib!
România, încă republică, dar pe cale de a deveni jamahirie, este un loc ostil, penalizat pentru asta prin emigraţie. Au plecat în Occident mai mulţi români decât polonezi, dintr-o ţară cu o populaţie dublă! Dar în loc ca greşelile să fie asumate de politicieni şi să înceapă să fie administrată structural oferta în locul ajustării fiscale a cererii e substituită migraţia românilor cu „importuri” de indieni şi pakistanezi ca în timpul voievozilor feudali. Ca metehne vechi şi noi suntem o a doua Franţă, ceea ce reconfirmă „statutul” de mic Paris pentru Bucureşti.
Dar nu așa aș vrea să închei, pentru că mai merită de făcut o mențiune. Organizaţiile mafiote încasau taxe de protecţie din cartierele pe care le controlau. Dar nu-şi puteau permite să-şi omoare businessul. De aceea, în perioadele dificile, relaxau fiscalitatea pentru a nu omorî găina cu ouă de aur. Spre deosebire de vremurile actuale în care politicienii, după ce elimină „impozitarea” paralelă, acţionează precum un monopol, redenumesc taxele de protecţie accize şi nu le reduc în timp de criză, dimpotrivă le extind la întreaga populaţie. Nu îmi este foarte clar dacă mafia a înghiţit statul sau dacă acesta din urmă a preluat-o şi a devenit stat mafiot. Dacă se verifică cea de-a doua variantă ne vom da seama curând, când vom observa cum devenim, în loc de monarhie, jamahirie.